Parcul Naţional Cozia – Paradisul Natural din patrimoniul UNESCO

Muntele sfânt al lui Zamolxe, steagul dacic, Muntele Sacru al Vâlcii, templul Cumanilor, Atlasul Valahiei… sunt tot atâtea denumiri ale Muntelui care se vede din toată Vâlcea, dar care vede, la rândul său, Vâlcea, până la margini, şi Argeşul de aproape.

Cozia, cel mai frumos munte, este cel care a fost pus în ADN-ul vâlcenilor, fiecare prunc care se naşte aici are un grăunte din muntele sfânt, muntele pe care îl vede, ca pe un  înger, deasupra, de la facere până la împlinire.

Cozia este mijlocul unuia dintre cele mai frumoase parcuri naturale ale României, viitor patrimoniu UNESCO, parcul care include muntele, cheile, cascadele, clima arctică cu cea mediteraneană, un paradis în care, cu siguranţă, Creatorul a pus primul om să iubească natura şi cerul.

Magia începe de cum priveşti, dinspre Râmnic, dantela acestui superb munte, o dantelărie care poartă numele de Sălătrucel, localitatea care urcă, precum o iederă a raiului, până sus, pe roca cristalină. De acolo, din abisul timpului, unde a fost marea de atunci, cea a zeiţei Tethys.

Pentru că pe aici au trecut primele scoici ale începutului de pământ, de sute de milioane de ani, aflate în gresia sedimentată a muntelui, pe aici au trecut dinozaurii care stăpâneau pământul, aici este un univers al timpului, ca un ceaslov deschis. Pădurile care au început cu milenii în urmă şi care şi acum se luptă pe crestele munţilor. Păduri care urmează a fi trecute în patrimoniul natural al UNESCO, pentru că, aici, lumea este aşa cum vrea ea, într-o altă dimensiune, unde găinuşa de mesteacăn, capra neagră, ursul, cocoşul de munte sunt mantre spectacol ale unui Tibet azvârlit minunat pe pământ.

Un Sfinx absolut uimitor reazemă Cozia şi se uită spre nord, sub grădina Raiului. Grădina Bulzului, cum i se mai spune. Aici s-a făcut lumea, se zice, aici, între Vârful Cozia şi Vârful Omul (Coziei). Aici, lângă stânele Simniceanu, Mocirle, mai sus de Fântâna Albului, aici mai faci un pas şi te strecori pe uşa raiului şi apoi te plimbi un pic, atât timp cât sfinţii sunt la masă.

Cozia este poezie de iubire, este ruga cerului de la Stânişoara spre altar, este căciula Oltului, este o ie românească, pe unde sunt cusuţi brazii şi aninul de Cozia, specie unică în România. O ie unde pinul s-a adaptat la 1.600 de metri şi unde mestecenii sunt cusuţi cu fir christic.

Cozia ţine iarna un pic deasupra până să o lase spre Râmnic. O dă întâi copiilor din Sălătrucel şi apoi o suflă încet către Vâlcea. Cozia este o împărăţie, acest Parc Unic Naţional este zestrea de lux a Vâlcii, niciodată alt judeţ nu va avea la fel platina regală a Universului. Aceasta este Cozia pentru Vâlcea.

Acesta este parcul naţional care se va universaliza, trecând în Patrimoniul Natural UNESCO.

Zona Parcului Naţional Cozia şi a vecinătăţilor acestuia este cunoscută ca o destinaţie turistică importantă în România, care, prin potenţialul ei natural (peisaje, izvoare termale, relief, hidrologie, faună, floră etc.) şi antropic (mănăstiri,   monumente istorice), reprezintă o destinaţie interesantă atât pentru turiştii din ţară, cât şi pentru cei din străinătate.

Monitorizările fluxului turistic în perioada 2003-2005 au scos în evidenţă că un număr de aproximativ  50.000 turişti pe an au vizitat această zonă, dar numărul lor a crescut foarte mult, chiar s-a dublat în anii 2006-2007.  Principalele motivaţii sunt:
– drumeţii, plimbări în natură;
– practicarea unor sporturi, organizarea de expediţii, tabere şi concursuri în aer liber;
– vizitarea unor lăcaşe de cult, locuri şi monumente istorice;
– vizitarea unor locuri cu peisaje deosebite (Defileul Oltului, Cheile Lotrişorului, Cascada Gardului, Bulzul);
–  însuşirea unor cunostinţe despre natură (în general elevi şi studenţi).

O parte din vizitatorii care frecventează, în general, locurile mai accesibile de la intrările în parc sunt sosiţi în zonă pentru tratament balnear în Staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia.

Formele de turism practicabile sunt:

            1. Turism montan
           Călătoriile în natură din zona montană a PNC, pe traseele turistice şi potecile marcate, cu vizitarea unor locuri de belvedere, constituie cel mai specific aspect al turismului în acest parc naţional. Programele turistice sunt în general de 1-3 zile.

            2.Monahal-istoric. Mănăstirile sunt obiectivele cu un important aflux de turişti. Acestea oferă, în anumite limite, cazare, masă şi ghid de prezentare pentru pelerinii şi turiştii interesaţi de obiectivele pe care le vizitează.
Unele mănăstiri găzduiesc ateliere de pictură pe lemn sau sticlă, sculptură în lemn şi puncte de vânzare a unor obiecte cu specific religios. Mănăstirile din zonă au o vechime foarte mare, acestea fiind în general ctitoriile unor domnitori români, deci la vremea respectivă au avut şi un important rol politic şi administrativ. Arhitectura mănăstirilor de aici este una specifică, cea a  ortodoxiei vechi româneşti.

3. Cultural (etnofolcloric)
            Zona culturală a localităţilor din apropierea PNC păstrează încă o mulţime de elemente specifice comunităţilor din mărginimea munţilor. O bună parte dintre vizitatorii acestei zone sunt interesaţi şi de realizarea unor filme, fotografii, achiziţionarea unor obiecte, realizarea unor monografii etc.
            4. Sportiv
Practicarea unor sporturi (căţărări, săniuş, ciclism, sărituri cu paraşuta, lansări cu parapanta, sporturi nautice etc.) câştigă tot mai mulţi amatori în zona PNC.
            5.  Agroturismul şi turismul rural
Zonele agroturistice ale  localităţilor Perişani, Sălătrucel, Berislăveşti, Racoviţa au un mare potenţial turistic, beneficiind de ambianţa montană pitorească şi nepoluată, cu factori naturali de mediu care le recomandă  ca pe nişte interesante destinaţii de cunoaştere a spaţiului rural montan românesc, a tradiţiilor şi obiceiurilor culturale, a datinilor străbune care dau savoare vieţii rurale din aceste locuri.
            6. Balnear
Factorii de cură din staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia atrag o mulţime de vizitatori care işi completează timpul petrecut în zonă şi cu vizite în PNC.
            7. Turismul ştiinţific
Este reprezentat de o categorie aparte de vizitatori, proveniţi în general din mediile universitare şi academice. Aceştia sunt interesaţi de completarea cunoştinţelor despre natură, pentru realizarea unor lucrări ştiinţifice.
            8. Turismul pentru reuniuni şi congrese
În staţiunea Călimăneşti-Căciulata-Cozia se organizează o mulţime de simpozioane, cursuri de perfecţionare şi pregătire, workshop-uri, olimpiade etc., cu participanţi din ţară şi străinătate. O parte dintre aceste programe au, în completare, şi ieşiri în natura din zona PNC, pentru vizitarea unor obiective (ex. vizitarea cascadei de pe Valea Lotrişor) sau a mânăstirilor (ex. vizitarea Mânăstirii Stănişoara).

  Principalele atracţii turistice antropice

            Castrul Arutela – cu vestigii romane construite pe o veche aşezare dacică, situat pe malul stâng al Oltului în Poiana Bivolari (odinioară o mare bivolărie domnească). În prezent, se menţin urme ale castrului şi termelor romane construite de arcaşii sirieni din armata romană, precum şi o porţiune a vechiului drum roman, pavat cu piatră cioplită. În urma săpăturilor arheologice, au fost găsite inscripţii de pe vremea împăraţilor romani Hadrian (117-118 d.h.) şi Antoninus Pius (138-161 d.h.); întreaga fortificaţie, care era mai amplă, a fost distrusă de o mare inundaţie a Oltului, fiind conservată şi reconstituită în prezent; lângă ruinele romane, se află izvoarele şi puţul cu ape termale de la Bivolari.
Masa lui Traian: un promontoriu stâncos ce prelungeşte Muchia lui Teofil până în albia Oltului; în prezent, apare doar că o mică insulă ieşită din apele lacului de acumulare Turnu. Legenda spune că aici ar fi luat masa împăratul Traian în timpul campaniei de cucerire a Daciei. Tradiţia populară locală mai păstrează şi numele de “Masa lui Mihai”, care şi el s-ar fi oprit aici în drumul său spre Transilvania. Dimitrie Bolintineanu a fost inspirat de acestă stâncă atunci când a scris, în 1846, poezia – „Cea din urmă noapte a lui Mihai cel Mare”, alături de poezia „Umbra lui Mircea la Cozia”.
Castrul Pretorium: situat pe partea stângă a Oltului, lângă satul Copăceni- Racoviţa, cu două construcţii monumentale – una pe malul Oltului, cu caracter de apărare, şi altă construcţie pe terasa superioară a Oltului, o adevărată aşezare romană fortificată.
Reţeaua de castre romane din apropierea Masivului Cozia se integra în vechiul sistem de apărare roman- „Limex Alutanus”.
Monumente Istorice Medievale:
Mănăstirea Cozia – situată în oraşul Călimăneşti, pe malul drept al Oltului, locaş de călugări cu hramul „Sf. Treime”. În secolul al XIV-lea (20 mai 1388), apare consemnată hotărârea lui Mircea cel Mare de a ridica o mânăstire, „la locul numit Călimăneşti-Cozia pe Olt”, aşa cum reiese din Codicele Mânăstirii Cozia. Ctitorie a lui Mircea cel Bătrân, cu o arhitectură deosebită, mânăstirea este locul de veci al marelui voievod, alături de mama lui Mihai Viteazul.
Bolniţa (spitalul) Mănăstirii Cozia – construită în secolul al XVI-lea, unde, încă de la înfiinţare, şi-au vindecat suferinţele o mulţime de bolnavi, atât români, cât şi străini.
Mănăstirea Turnu – lăcaş de călugări cu hramul „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”  pentru Biserica veche şi „Schimbarea la Faţă” pentru biserica nouă, ctitorite în  secolul al  XVIII-lea.
Schitul Ostrov – oraş Călimăneşti, ctitorit în secolul al XVI-lea, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului”.
Mănăstirea Stânişoara – locaş de călugări, ctitorită în secolul al XVII-lea.
Mănăstirea Frăsinei – comuna Muereasca, ctitorită în  secolul al XVIII-lea, lăcaş de călugări cu hramul „Naşterea Sf. Ioan Botezătorul” pentru biserica Veche şi „Adormirea Maicii Domnului” pentru biserica nouă. Este un mare complex monahal.
Mănăstirea Cornet – localitatea Călineşti, locaş de călugări cu hramul „Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul” – sec . XVI-lea.
Biserici –monumente istorice medievale: Păuşa (sec. al XVII-lea), Biserica Veche Călimăneşti (sec. al XVI-lea); Biserica Scăueni – replica în miniatură a Mănăstirii Cozia (sec. al XV-lea), Biserica Proieni, Biserica Călineşti.
Locuri istorice: satul Pripoare, comuna Perişani. Unii istorici consideră că aici se găseşte trecătoarea Posada, loc unde oştile conduse de domnitorul muntean Basarab I au învins armata lui Carol Robert de Anjou (9-12 ianuarie 1330), consfinţind întemeierea statului de sine stătător Ţara Românească.
Cetatea lui Vlad Tepeş – situată pe Valea Băiaşului- punct fortificat.
Valea Băiaşului este o denumire ce provine de la ocupaţia vechilor locuitori de aici – „băiaşi”. Aceştia aveau drept ocupaţie căutarea aurului.
Dealul viilor – Jiblea Veche, cumetoh al mănăstirii Cozia şi vii în terase; cultură de viţă-de-vie din vremea voievozilor, situată la cea mai mare altitudine din ţară.

Liviu POPESCU