”Iugoslavizarea” luptei pentru Primăria Râmnicului: O luptă între Gutău, Pirvulescu și Mocanu cu final impredictibil
”Iugoslavizarea” este un concept militar care a apărut la finalul anilor 2000 și care se studiază atât sociologic cât și din punt de vedere al artei războiului. Este considerat cel mai periculos și cel mai impredictibil stil de luptă care nu are un rezultat dinainte prognozat. Fenomenul a apărut pe teatrul de operațiuni din Bosnia-Herțegovina, atunci când trei combatanți s-au confruntat sângeros – bosniecii, croații și sârbii. Particularitatea consta în faptul că nu era nicio alianță între cele trei forțe, decât sporadic una conjuncturală dar care nu avea longevitate mai mult de o zi. De aici și cel mai sângeros râzboi din secolul trecut. Pentru că ”lupta în 3” este una dintre cele mai crunte confruntări și care are ca rezultat posibil faptul că…nu aduce rezultate.
Un război clasic este o confruntare între două părți, doi coloși, și care la un moment dat se încheie prin înfrângerea uneia dintre ele. În timp ce în trei, rezultatul este unul schimbător, un al treilea are timp de refacere, prin rotație, atunci când doi se confruntă. Și apoi reintră în joc. (Râzboiul din Bosnia nici azi nu este oficial încheiat, decât artifical, printr-un acord greu mestecabil de combatanți)
Revenim la Râmnicu Vâlcea, Mircia Gutău, Virgil Pîrvulescu, Vicențiu Mocanu sunt protagoniștii unei astfel de confruntări și dincolo de sondaje, de susțineri, de propgandă, cei trei care se confruntă, din punctul nostru de vedere, sunt sensibili egali, toți au avantaje și dezavantaje și nu se poate face o predicție clară asupra unui final. Și nici ulterior.
Se poate spune că Mircia Gutău are un relativ avantaj pe axioma clasică a primarului în funcție, deși mai degrabă avantajul edilului vine din poziționarea sa în echipa PSD, un partid gregar și foarte solidar. Atunci când și o muscă intră în PSD, partidul face scut în jurul ei, chiar dacă până ieri, musca era o insectă indezirabilă. Gutău pornește astfel pe front cu PSD în spate, un partid care, cu excepția lui 2019 și 2004, nu a pierdut nicio alegere, sub toată poliformia pe care a deținut-o din 1990. Dar aici vom vedea dacă eroziunea lui Gutău poate fi surmontată de PSD.
Virgil Pirvulescu, candidatul PNL, a mirosit că partidul nu-i oferă un avantaj, de aceea, a optat să scoată cât mai puțin în evidentă propriul partid și să se axeze pe o campanie punctuală, identificând mai mult zona economic -socială, adevărurile statistice care nu sunt deloc roze pentru alegătorii din Râmnic. Salarii scăzute, oraș îmbătrânit, lipsa de perpective investiționale, spectrul unui faliment al colosului termoenergetic. O campanie însă care, ca și în cazul lui Mircia Gutău, se derulează cu încetinitorul. Ambii par oarecum obosiți și preferă mai mult o luptă pe rețelele de socializare, decât în teren. Sporadice vizite prin cămine de bătrâni, blocuri sociale, respectiv dezbateri sau pacturi semnate în piețe publice. Cei doi mari adversari par un pic obosiți, după o luptă continuă de mai bine 4 ani, în consilii locale, în presă, pe teren.
Vicențiu Mocanu este al treilea care pare ceva mai proaspăt, judecat după stilul de campanie, una stradală, tipică partidului pe care îl reprezintă, focusându-se pe zona ceva mai ”perdantă social”, ”învinșii tranziției” le mai spunem noi și care sunt vulnerabili la orice promisiune care pare mai roz, dar suspectă de utopie. Mocanu își face o campanie pe stilul AUR, părând cu subtilizeză mai multe voturi din spatele lui Mircia Gutău(PSD) decât din zona dreptei municipale.
În orice caz, la această oră e nevoie de un psiholog expert care să analizeze cele trei bazine electorale și să vadă unde există transferuri, hemoragii și unde trebuie pus un garou, la care dintre cele trei.
Noul intratul în joc, progresistul Marian Lazăr, categoric încurcă dreapta, adică pe zona Pîrvulescu, la fel cum Mocanu încurcă zona PSD. Acum nu știm cât de mult și care este cea mai mare canibalizare. Lazăr, după ultimele declarații, nu are de gând să se retragă din cursă, USR fiind la nivel național în luptă cu PNL, potrivit conducerii naționale, reprezezentate de deputatul Cristian Seidler, prezent vineri la lansarea candidaților. Dar never you say never.
Suntem așadar în antecamera unor alegeri dure pentru Primăria Râmnicului dar cu un electorat destul de apatic. Atât la Mircia Guău cât și la Virgil Pirvulescu se vede o relaxare a susținătorilor, spre deosebire de 2020, când erau scântei pe rețelele de socializare, în oraș, acum cel puțin între cei doi pare o luptă cu mănuși. Adevărul este că și tonul lui Pirvulescu nu mai este unul militant agresiv ca acum 4 ani. Singurul care zburdă în zona propriului electorat este Mocanu, ceva mai tânăr și mai prospăt în arenă. Numai că aici vorbim de un partid care niciodată nu va părăsi o zonă bine delimitată procentual și nu se va numără printre partidele decidente din România.
Lazăr, cel de-al patrulea intrat nu poate spera decât la o notorietate, culegerea unor voturi din bazinul nehotârâților, din zona substanțial redusă a unei elite vâlcene, având și dezavantajul că a intrat pe linia frontului fix între tranșee și va încasa din toate direcțiile. Dar este democrație și fiecare își joacă această carte. Dintre cei 4, va câștiga cel care îi va învinge pe ceilalți trei. La această oră, un rezultat cert este greu predictibil. Se joacă!
Liviu POPESCU
