Ce este globalismul și când va ajunge el să fie unul….global?
Globalismul. Este o definiție pe care nimeni nu s-a străduit să o explice, să o detalieze, ajungând azi în mare masă a omului mic, neinformat, drept o sperietoare, o infuzie toxică, un fel de lume formată din LGTB, de bărbați epilați și de mâncători de lăcuste, în sptele căreia stau tot felul de miliardari burtoși care fumează trabuc și aruncă în lume cu viruși și vaccinuri. O definiție eronată folosită de lideri autoritari, de partide populiste, de corupți, de infractori de stat, de nostalgici care regretă șperțul, șpaga, de enclave socio-patologice. Când de fapt globalismul este doar o etapă firească a umanității, un upgrade moral și politic, o nouă treaptă de evoluție la care implicit vom ajunge, odată cu educația, cu ciivlizația, cu ecologia, cu bunul simț și cu maturizarea națiilor.
Ce este de fapt globalismul, etapă la care întreaga umanitate va ajunge mai devreme sau mai tâârziu, probabil în maximum 50 de ani, din acest moment. Nu este o noțiune impusă în laboratoare, nu este un experiment social, nu este o politică de stat, este o treaptă la care vom ajunge, atunci când democrația de tip liberal va fi și la Teheran, și la Phenian și la Moscova.
Ce ar însemna de exemplu ca în întreaga lume, în fiecare capitală să existe democrație, alegeri libere, să nu mai avem lideri autoritari, dictatori pe viață? Ce ar însemna să nu avem o Uniune Europeană doar, ci să avem o Uniunea a Lumii? Haideți să ne imaginăm…
O lume în care granițele nu mai există, decât virtual, ca linii punctate, precum în cafeneaua Olandezo-Belgiană. Să nu existe gherete la vamă în lumea asta, să nu existe taxe vamale, toate statele să-și pună produsele într-o piață comună, de unde fiecare să ia cât are nevoie pentru producția internă, să existe o flexibilitate a călătoriei, a jobului. Să lucrezi trei ani la Teheran, doi ani la New York și alți 5 la Moscova, în cadrul aceleaiși companii? Să te plimbi fără teamă de la Zidul Chinezesc, până la Novorsibisk, la Niagara și la bisericile fortificate din Transilvania.
Ca în orașe să stea pe aceeași stradă și o moschee, și o sinagogă, și o biserică creștină și un templu budhist? Iar după slujbă, enoriașii să stea de vorbă despre copii, familie, ultima achiziție imobiliară. Să nu existe nicio diferență și aroganță că ăla e rus, ăla e american, ală e nepalez, român sau francez. Să poți admira și o ie românească și un costum thailandez și o burka arabă.
Globalismul aduce cu sine exact această evoluție, spre o democrație universală, în care respectul și toleranța pentru cel de lângă tine sunt fundamentul civilziației. Lumea devine din ce în ce mai mică, distanțele, grație noilor mijloace de transport se scurtează, probabil peste 10 ani, între New York și Paris, vei face doar 2-3 ore cu avionul. Terminalele de aeroport sunt pline de toate națiile lumii, de toate culorile pielii, de toate religiile. Se aud toate limbiile. Și nimeni nu este deranjat.
Globalismul nu ucide idetitatea, dimpotrivă creează un univers liniștit, fără răăzboaie în care cultura, limba, tradițiile se pot păstra mai bine, pot fi admirate, pot fi cunoscute, pot fi prezentate.
El deja a început treptat în ultimii 50 de ani să facă pași. Să se contureze. Dar numai că nu este pe placul celor care vor să mențină cercul închis, să fure, să trăiască după regulile lor. Pentru că într-o societatea deschisă, a democraiilor liberale, corupția este stigmatizată. În această eră, furtul, șmecheria, traficul de influență, nu prea merg. În globalism nu există baroniadă, nu există lideri feudali care să subjuge zone sărace și să le mențină sărace și enclavizate. Normal că aceștia vor condamna globalismul și își vor minți supușii că acesta este un dezastru, o sperietoare, care vine cu homosexualitate și cu gândaci culinari.
Da, într-o lume a globalismului, prețurile la energie nu ar exploda, nu ar exista șantaje cu gazele naturale și cu bombe atomice. Nu ar avea de ce și pentru ce. Pentru că economia este una globală, interdependentă. La același birou lucrează și un american și un rus și un irianian și un sud african. Care după program beau o bere și sâmbăta fac acasă un barbeque.
Eu nu o să apuc această lume, probabil că fiul meu, la vârsta mea va trăi în primele zile ale acestei lumi dar nepoții mei, atunci când vor ajunge la vârsta maturității vor putea să se plimbe între Zidul Chinezesc și Amalfi, fără granițe, vopr lucra în Melbourne și vor avea domiciliu în București. Și vor învăța la istorie despre ultimul război al conservatorilor corupți de la Moscova de acum 80 de ani, împotriva lumii libere.
Vreși să vedeți ce înseamnă globalism? Stați o săptămână în Belgia și priviți dimineata trenurile cu navetiști care pleacă din Anvers spre Olanda, cu salariați belgieni și trenurile care vin din Olanda cu salariați olandezi la companiile belgiene. (sunt chinezi, tunisieni, indieni, flamanzi, valoni, nemți). Peste 50 de ani, așa va arăta toată planeta.
Liviu POPESCU
