TransOlteanca: 2 sate cu acelaşi nume, din comune diferite, unite de un drum de basm

Oltenia are secretele ei. Nu om fi noi fruncea, nici marii civilizaţi ai Apusului, nu suntem nici celelebrii mitici ai Munteniei, dar… avem altceva. Avem tradiţii care nu pier, avem o corolă de minuni care începe cu munţii şi se gată cu Dunărea. Avem un judeţ, mai la margine, care se ascunde cu capul în Ardeal şi se reazemă pe margine cu Oltul. De acolo îşi udă minunile care umplu acest frumos de Vâlcea…

Iar una dintre minuni este TransOlteanca, un drum absolut unic în zona deluroasă, un drum care este pictat cu zăpada florilor de corcoduş şi marcat cu înţelepciunea perilor, un drum care a crescut cu vecerniile lui Anania.

Un drum care, pe hartă, poartă un indicativ banal – DJ 676B. Dar asta este o chemare metafizică spre altceva, spre un drum absolut unic în această parte de judeţ, un drum care uneşte fraţii din Glăvile cu fraţii din Lădeşti.

Sunt două sate cu acelaşi nume, Olteanca. Nume care vine din legendele cu fetele frumoase cu ie colorată, cu cosiţe şi flori în păr. Aici trăia cea mai frumoasă Cosânzeană de pe Valea Pescenei. O fată cum alta nu-i, o fată pe care toţi flăcăii o râvneau. Atât de frumoasă era. De veneau la peţit de peste dealuri şi de peste pâraie să ceară mâna fetei frumoase.  Şi pe drumurile pe care le făceau flăcăii, a apărut această cărare peste timp: TransOlteanca.

Un drum care pleacă din fascinanta lume a Glăvilor. Aici a fost una din cele mai dure lupte din Evul Mediu, de au rămas pe câmpuri animalele ucise. De se ştia că acolo e locul căpăţânilor, al glavelor de animale. În felul acesta, locul unde Pesceana face vad a preluat numele de Glave sau Glăvile. Aici s-a născut Anania, aşa a vrut Dumnezeu, şi, tot pe aici, trecea drumul Transhumanţei, când oile de munte coborau spre Dobrogea. Se poate ca TransOlteanca să fie, la bază, un drum al Transhumanţei. 

Intrăm pe acest culoar, pe dealurile moi ale Oltencei de Glăvile. Drumul urcă şi coboară printre biserici şi case de români. Case de Oltenia, ascunse de stejari şi salcâmi, şi mergem pe mal de apă, kilometri, de parcă ai intra într-o altă lume, alt univers, unul rupt din raiul Olteniei. Iar sus, pe culme, la Matcă, se termină Olteanca şi începe… Olteanca, dar Olteanca Lădeştilor. Cu case urcate pe culmi de dealuri, pe care curg livezile. Un drum care se înăspreşte în serpentine şi curbe de parcă ar vrea să taie cerul. Iar tocmai din vârf se vede… toată Ţara Cernei.

Drumul coboară de tot spre Lădeşti.

Este cel mai ambiţios proiect al Consiliului Judeţean Vâlcea. Din cei 16 kilometri, mai sunt de asfaltat doar 2 kilometri şi jumătate. Acum, la Glăvile, se introduc utilităţile şi apoi încep lucrările pentru a finaliza cu asfaltul.

Aşa cum am spus, este un drum de poveste, drum care urcă şi coboară de pe culmile dealurilor, drum care uneşte destine, două sate gemene, familii, Valea Cernei cu Valea Pescenei, un drum care arată frumuseţea Olteniei în cel mai frumos judeţ de România…

Liviu POPESCU