Poate cea mai frumoasă regiune cultural-istorică din Europa

Potrivit site-ului UNESCO, http://whc.unesco.org, în Evul Mediu, acest port natural de pe coasta muntenegreană a Mării Adriatice a fost un important centru artistic și comercial, având mai multe școli de zidărie și iconografie. Un număr mare de monumente (inclusiv patru biserici romane și zidurile orașului) au fost grav afectate de cutremurul din 1979, dar orașul a fost restaurat, în mare parte cu ajutorul UNESCO.

Regiunea naturală și cultural-istorică Kotor este situată în Golful Boka Kotorska și cuprinde cea mai bine conservată parte a golfului, având o suprafață de 14.600 hectare, cu un peisaj compus din două golfuri interconectate, înconjurate de munți cu înălțimi de aproape 1.500 de metri.

Valoarea universală deosebită a regiunii culturale și istorice din Kotor este întruchipată de calitatea arhitecturii în zonele fortificate, așezări, palate și ansambluri monahale și integrarea lor armonioasă în peisajul terasat, cultivat, de pe versanții dealurilor înalte stâncoase.

Înghesuit într-un mic triunghi de la capătul golfului lung și îngust Boka Kotorska, la umbra muntelui Lovcen, orașul medieval Kotor reprezintă bijuteria coastei muntenegrene, se menționează pe site-ul www.globi.ro. Orașul a fost, pe vremuri, unul dintre cele mai aglomerate porturi europene, atât din punct de vedere militar, cât și comercial, chiar dacă în prezent adăpostește doar câteva vapoare de croazieră.

Kotor concentrează, în principal, în orașul vechi, extrem de compact, o „țesătură” de străduțe pavate, care se întrepătrund în piețe cu nume ce evocă meșteșugurile străvechi ale locuitorilor, precum Piața Laptelui sau Piața Salatei.

Datând din secolul al XV-lea, clădirile venețiene din cartierele orașului sunt dispuse uniform, conform planului de urbanizare pus în practică după cutremurul din 1979.

Principala poartă de acces în oraș, cunoscută sub numele de „Poarta Mării” („Morska vrata”), este inscripționată cu data eliberării Kotor, 21 noiembrie 1944, și cu unul dintre aforismele lui Tito, fost lider iugoslav: „Tude necemo svoje nedamo” („Nu dorim ceea ce aparține altcuiva, vom apăra ceea ce ne aparține nouă”), precizează sursa amintită mai sus. Pe poartă este și o gravură în relief ce reprezintă leul venețian și cartea, blazonul Republicii Venețiene.

Se intră, apoi, în „Trg od Oruzja” sau „Piața Armelor”, cea mai spațioasă dintre piețele orașului vechi. Cea mai somptuoasă clădire din zonă este „Palata Knezeva” (Palatul Ducal), clădire din secolul al XVII-lea. Fostul palat cuprinde acum o parte din clădirea maiestuoasă a Hotelului Cattaro.

Imediat se află vechea primărie, cunoscută și sub numele de Teatrul lui Napoleon, care a fost unul din primele teatre construite în Balcani și a funcționat până la sfârșitul secolului al XIX-lea. Pe partea opusă, se află clădirea turnului cu ceas din secolul al XVII-lea, deteriorată în urma cutremurelor ce au zguduit orașul medieval de-a lungul timpului. În fața acesteia se găsește un stâlp al infamiei medieval, recent restaurat, locul în care erau, pe vremuri, legați delincvenții și supuși disprețului public.

Spre est de piață, o alee îngustă duce spre „Trg od Brasna” („Piața Făinei”) și câteva clădiri rezidențiale elegante. Unele dintre acestea sunt o clădire din secolul al XVIII-lea a Palatului Beskuca, precum și Palatul Buca, clădire cu câteva portaluri gotice.

Din Piața Brasna, o alee îngustă duce spre Piața Tripuna, dominată vizual de silueta celui mai important edificiu religios din Kotor, catedrala Sfântul Trifon („Sv Tripuna”), construită în anul 1166. Kotor l-a numit ca protector pe Sfântul Trifon încă din 890, când o navă comercială ce trecea prin port a oferit șansa locuitorilor să cumpere capul Sfântului ce trăise cu aproximativ 600 de ani în urmă. O altă clădire importantă a pieței este primăria („Zgrada Skupstine”).

Din Piața Tripuna, o altă alee duce în nord, pe lângă Palatul Drago, spre Piața „Bokeljske Mornarice” (Piața Flotei lui Boka), o mică și animată piață a orașului Kotor, ce găzduiește o serie de cafenele și baruri. Aceasta adăpostește și Palatul Gregorin din secolul al XVII-lea, care din 1952 a fost transformat în Muzeu Maritim („Pomorski muzej”).

Imediat după cutremurul din 1979, protecția, reconstrucția și gestionarea monumentelor culturale și a zonelor urbane istorice din Golful Boka Kotorska au fost garantate de Institutul Republicii Muntenegrene pentru protecția monumentelor culturale, notează whc.unesco.org. Programele au inclus conservarea și reabilitarea monumentelor culturale în orașele și așezările vechi. În același timp, a fost creat un nou cadru juridic pentru domeniul conservării patrimoniului cultural cu Legea privind protecția proprietăților culturale (2010), care prevede o protecție integrată a proprietății și a zonei tampon.