Zmeurătu, dealul plin de comori sau legendele pădurii blestemate

Azi se mai numeşte Drumul Mănăstirilor, sau drumul călugărului. Pe vremuri era drumul măglaşilor. Dar peste 100 de ani a fost drumul nelegiuţilor, drumul evadaţilor, drumul hoţilor.

Stoeneşti este localitatea care sare din dealuri, rupe fiecare pădure de pe muchia subacrpaţilor, uneşte râul Govorei şi aduce primăverile mai aproape de Râmnic. Se ascunde de fapt între cele două drumuri naţionale, între Măglaşi şi Buneşti, cu atingere a Bărbăteştiului şi a Pietrarilor, pândind de după fâneţe, din antecamera Depresiunii Horezu, tumultul vieţii dintre celor două culmi…de munte care se văd de peste tot: Buila Vânturariţa.

Tocmai această frumoasă aşezare, ascunsă de pădure, de la Dobriceni şi până la Zmeurătu, dispunerea la răscruce de drumuri, pe cele mai multe coline, o comună în care urci şi cobori de zeci de ori printre păduri de culme, tocmai de aceea, aici sunt cele mai frumoase legende.

Multe pline de mister. Se spune că pe drumul Măglaşilor sau al călugărului, dispăreau zeci de caravane, persoane, cai şi călăreţi. Dispăreau fără urme. Evadaţii de la Ocne aici veneau, să-şi piardă urma.

Între anii 1720  şi 1770, se spune că un regiment din Imperiul Austro-Ungar a dispărut fără urmă. 20 de caravane, sute de persoane. Fiindcă acest drum era unul al condamnaţilor. Era drumul care lega mănăstirile de sub munte, era drumul pe care târgoveţii îl foloseau, era drumul comercianţilor. Dar un drum cu mare risc. pentru că cele mai multe bande din această parte de Vâlcea, aveau ascunzători în pădure, multe capcane îi aşteptau pe drumeţi.

Se spune că mii de morminte sunt ascunse în pădure, spirite care se aud, comori ascunse. Cele mai multe găleţi cu galbeni aici au fost descoperite secolul trecut, pe drumul Măglaşilor.

Legende care aduc un farmec în plus Stoeneştiului de azi, una din comunele cele mai liniştite din judeţ, unde apar case de vacanţă, unde pelerinii înnoptează în drumul lor spre Mănăstiri, aici aflându-se schitul din pădure – Jgheaburi.

La Stoeneşti, aşa cum am spus, primăverile se nasc prima dată şi apoi vin spre Râmnic. E ceva acolo între dealuri care fac să fie prima dată corcoduşii în floare şi iasomia să dea mai întâi în albul ei de mireasă parfumată

De departe este localitate cu un uriaş potenţial agroturistic, fiind la doar 20 de km de Râmnicu Vâlcea, pe drumul Horezului, care urcă şi coboară şi apoi iar urcă şi iar coboară pe culmile subcarpatice.

„Legende, mănăstiri, clima blândă, aerul care vine fix din grădina domnului, aurul îngropat de istorie, naşterea râului Govorei”, spune primarul Gheorghe Dumbravă.

Acesta este Stoeneştiul de gală…

Liviu POPESCU

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *