Zătreni: Povestea celei mai cunsocute fabrici de sobe din Oltenia
oare câtă lume ştie faptul că Zătreniul a avut aproape 50 de ani de dezvoltare similară unui oraş, aici funcţionând un liceu, judecătorie, bănci, şcoli de meseri, fabrici.
Inceputul secolului 20 marcheaza o cotitura in viata acestei comune, apare scoala de meserii, una gimnaziala cu un grup de invatatori si maistri, o judecatorie cu judecatori, avocati, grefieri si aprozi, perceptie rurala, apare Banca Populara si alte institutii publice pe langa cele existente, Primaria si Jandaremria. Toate acestea au facuta ca in comuna Zatreni sa apara o noua categorie sociala, intelectualitatea. Dupa anul 1923, gimnaziul aduce un lot de cadre didactice si functionari, iar intelectualitatea isi atinge apogeul.
O parte din absolventii scolii de meserii raman in comuna deschinzadu-si ateliere personale sau lucreaza la diferiti cetateni. Ca obiective economice, inainte de 1945, putem arata ca in comuna a luat fiinta o fabrica de teracota care era amplasata in spatele Bancii Populare. Tigla si cahlele pentru sobele de teracota erau valorificate in zona cat si la Craiova.
Revenind la fabrica de sobe…
Aceastai a devenit, la începutul veacului trecut, cea mai cunoscută din această parte a ţării. Aici se modelau cele mai frumoase sobe de teracotă. Sobe care au fost cumpărate în Imperiul Austro-Ungar, sobe care au fost montate la Castelele din Ardeal, sobe care au dat căldură castelului de la Săvârşin şi Peleşului.. Sobele, unele dintre acestea mai pot fi admirate şi azi în câteva conace boiereşti sau vechi sedii de primării din judeţ.
Sobele de la Zătreni au cucerit, mai întâi, toate conacele de pe Valea Olteţului, apoi Valahia întreagă.
Aici lucrau ca meşteri doar unii peste 60 de ani, cei care deţineau secretul compoziţiei lutului şi ştiau cât trebuia cărămida ţinută în cuptor. „Pentru că nicio sobă care a plecat de la Zătreni nu a crăpat”.
Fabrica de sobe de aici a fost un nod economic care a dezvoltat localitatea.
Asta până după război. Când nu a mai contat nimic din istoria acestei fabrici. A fost naţionalizată şi închisă apoi. La fel s-a întâmplat şi cu meseriaşii. Pentru că nimeni nu comanda sobe de la comunişti, ci se apela la meşteri pe ascuns. Meşterii au fost arestaţi pentru sabotaj.
Ca să nu fie primul mare faliment de răsunet, comuniştii au preferat să o închidă şi să spună că nu mai e de actualitate, că lumea se schimbă şi casele vor fi altfel încălzite. Şi aşa s-a sfârşit povestea. Dar nu definitiv.
Operele de artă modelate aici, la fabrica de sobe, sunt azi în Europa, rezistă acolo, peste timpuri şi, chiar dacă nu mai au funcţia lor de bază, sunt admirate, precum sculpturile marilor artişti renascentişti.
