“Vraciul din Zimnicea”, asistentul medical care doarme în subteranul Râmnicului

Seară târzie, lansare de carte, lumea bună a Râmnicului, cucoane pamponate, conaşi cu sacou şi limbaj de studiu, epitete, metafore, cea mai bună, cea mai tare, cel mai mare autor, maximul, perfectul, ilustrul… altul care a făcut praf pădurile României. Ies plictisit, înainte de final. Nu cumpăr poeziile stupide ale autorului de Vâlcea.

Trec de Biblioteca Judeţeană din Râmnicu Vâlcea. Îmi aprind o ţigară în dreptul blocului de pe colţ. Cobor spre strada care se lasă în jos, către Calea lui Traian.

O tuse gravă mă face să tresar.

„Vraciul din Zimnicea”. Nu doarme decât sub balconul de la primul etaj, noaptea, din septembrie până în noiembrie. Are o barbă lungă şi doar 53 de ani. Alcool mult. I-a murit soţia în accident de maşină. El a vrut să treacă Dunărea, până în ’89, în studenţie. Prins de securişti, bătut numai în cap.

Era student la medicină. A terminat şcoala sanitară. Alcool, mult alcool, spune. Cum a ajuns în Râmnic?

A venit să-l caute pe fratele său. Din Glăvile. Nu a fost primit de acesta, şi nici de cumnată.

„Acum dorm aici, când vine iarnă rău mă duc la hotel. Lângă Olăneşti, acolo, în subteran. E cald, dar am locul meu între copilaşii ăia, sărmanii”. Cerşeşte la podul de fier. Nu îi e jenă. Banii îi bea şi mănâncă de la gunoi. Fumează şi ştie că e bolnav.

Era bun ca asistent medical, cel mai căutat din Zimnicea. Veneau la el şi bulgari din Sistov… Până la accident. Era şi el în maşină. Doar el a scăpat.

Vraciul de la Zimnicea. Copii? Tace. Întreb din nou. Nu răspunde, e subiect interzis. Îi las pachetul de Marlboro şi salut. Se duce acolo, sub balcon. Şi se bagă sub plapuma ruptă.

Miroase a alcool şi a murdar. Mi-am amintit de femeia cu câinii, care a murit acum 10 ani. Îmi scapă numele. Cea scundă, brunetă, care dormea pe sub tufele din zona fostei cantine a partidului. Mergea cu o droaie de câini în urma ei. Aaa, da! Vraciul vara stă în Parcul Mircea cel Bătrân, sub tufe, spre Billa. L-am văzut des.

Viaţa e mai complicată decât o vedem. Din buchetul vieţii ajungi la boschetul destinului….

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *