Voucherele de vacanță: Investiție în turism, mită pentru bugetari sau evaziune fiscală?

În aceste zile a fost discutată povestea voucherele de vacanță, acei aproximativ 1.500 de lei, acordați pe baza unor tichete valorice, angajaților din domeniul public (inclusiv însoțitorilor persoanelor cu handicap) înainte de a pleca în concedii.

Din punct de vedere economic și într-o țară normală, aceste vouchere reprezintă o investiție în turism. Aceste tichete au fost mană cerească pentru industria hotelieră din România. Sunt, potrivit teoriilor economice, acea 100 de dolari investiți de stat în privat care returnează 1000. Pentru că această investiție duce de la sine mărirea nopților de cazare, a angajaților din turism, a industriei agro-zootehnice, un flux financiar care se traduce în bani în economie. O investiție oportună, am spune privind din acest unghi care în anul 2020, a fost foarte utilă sectorului HORECA, lovit cel puțin în prima parte a anului de criza sanitară.

Acum privim beneficiarii. Au fost angajații din domeniul public care nu au tocmai salarii mici. Și de aici a apărut toată disputa. Pentru că în România media salariului din domeniul public și cel bugetar este foarte mare, în avantajul celui din urmă. Rar mai există salariații cu minimul pe economie la buget, pe când aproximativ 2 milioane de salariați din privat au minimul pe economie  (netul fiind exact cam cât este un voucher). A devenit astfel total unfair ca un salariat din public care ridică un net de minim 3.000 de lei să primească acest voucher, în timp ce un salariat din privat care ridică 1.400 de lei nici nu concepe să meargă în concediu unde o noapte de cazare este de 800 de lei minim. Un sejur de 7 zile, cu masă cu transport cu tot îi înghite tot venitul. De aceea, vestea tăierii voucherelor a fost primită cu urale de publicul din privat ca un succes al războiului cu aristocrația bugetară.

Și nu în ultimul rând, din păcate, trăim în România. Și de la istoria cupoanelor lui Văcăroiu și până în prezent, orice hârtie pe care o primești moca de la stat se vinde la jumate de preț. Că e voucher rabla, că e tichet de masă, că e voucher de vacanță, acesta se vinde. A existat o bursa a acestor tichete, mai ales că mulți salariați din public nu le-au folosit (fie pleacă în concedii în afară, fie nu pleacă deloc) dar le-au valorificat, vânzându-le la jumătate de preț. Ceea ce produce o evaziune fiscală. Pentru că pensiunile sau hotelurile le decontează la preț întreg. Un astfel de vocuher se vinde pe piață neagră cu 700-800 de lei.

Așadar o investiție bine gândită a fost adresată prost și valorificată la fel de prost. Iar guvernul român în loc să reglementeze situația a ales metoda cea mai ieftină: Le-a tăiat de tot.

Părearea mea este că aceste vouchere sunt bune și acestea ar trebui oferite celor care au venituri nete de sub 2000 de lei. Angajatorii privați care le oferă salariaților să fie scutiți la impozite iar beneficiarii să fie urmăriți. Acestea vouchere pot fi personalizate însoțite de cartea de identitate iar proprietarii pensiunilor dacă sunt prinși cu ilegalități să fie amenadați usturător.

Atunci nu ar mai există nici injustiția de care am vorbit, nicio pomană electorală și ar fi cu adevărat o investiție în turism.

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *