Voiceştii Vâlcii – tărâmul de unde începe să curgă Câmpia Română

Vâlcea nu este doar povestea de sus, de pe munte, nici marginile de dealuri, nici pădurile de fag, nu este doar atât. Vâlcea, chiar dacă începe în vârful cetăţii montane, se termină în povestea Oltului de şes, în ţara unde ardeiul şi „platageaua” dau tonul agriculturii din Câmpia Română. Dacă ar fi aici Enescu, el ar şti cel mai bine să combine Oltul de margine cu mirosul legumei care râde în căldura de vară…

Aici era, pe vremuri, domeniul boierului Voicescu. Se spune că acest boier era unul tare dur, unul care nu zâmbea niciodată şi care avea o uitătură…! Când vizita moşiile,  ţăranii îi ştiau de frică. Soţia îi murise, se spune, la trei ani de la căsătorie şi îi lăsase un băiat, pe Grigore Voicescu.

Copilul era total opus tatălui, lui Grigore îi plăcea să stea mai mult la joacă, cu ţâncii de prin sat şi, de multe ori, oamenii boierului îl culegeau de la o mămăligă cu lapte, unde rămăsese după joacă, acasă la un rumân amărât. Iancu Voicescu îl dojenea mereu pe Grigore, spunându-i că lumea lui nu este cea de acolo, de jos, el trebuia să ţintească mai sus, că, atunci când va moşteni moşiile, nu trebuia să arate milă şi bunăvoinţă pentru „proşti”.

campia romanaDar Grigore, deşi spunea ca el, a făcut tot cum simţea. Ulterior, tânărul boier a studiat avocatura la Viena şi a venit în Drăgăşani, unde Voiceştii aveau o casă. Aici se pare că s-a întâlnit cu Boliac şi Bălcescu. Oricum, între Iancu şi Grigore a început conflictul dintre generaţii atunci când fiul i-a spus tatălui să vândă din pământ mai multor ţărani care chiar doreau asta. Iancu nici să n-audă, spera că fiului său îi va veni mintea la cap. Grigore însă va participa la revoluţia de la 1848 şi  moare în Bucureşti în 1849. Acesta a fost momentul dramatic care efectiv se spune că l-a schimbat pe Iancu.

Ştim atât: că, spre sfârşitul vieţii, bătrânul boier Voicescu a pus la vânzare o mare parte din pământ şi a ales pe cei mai harnici ţărani cumpărători  şi aşa a apărut una din cele mai renumite localităţi agricole ale judeţului.

Azi, Voiceştiul este comuna unde se pune preţul la ardei, unde, dacă priveşti toată lunca Oltului de mai jos de Drăgăşani, holdele de varză, tomate şi vinete, poţi spune că, în sfârşit, a renăscut agricultura. Există ferme în zonă, un tânăr inginer agronom doreşte o nouă investiţie în producţia de ardei.

„Viaţa este mai aspră la câmpie decât la munte, dar eu cred că omul de la şes este mult mai adaptabil decât cel de acolo, de sus. Nu e uşor să te lupţi cu canicula verii, să te rogi lângă plantaţie să vină ploaia şi să speri că nu e grindină, să te bucure gerul, dar să speri că nu e îngheţul. Să simţi acea durere  când trebuie să arunci o bună parte de recoltă, pentru că s-a mănat sau au dat dăunătorii”, spune primarul Florin Vătafu.

Comuna este însă una cochetă, curată, cu un centru civic de bun-simţ, cu o piaţă aproape de finalizare, cu o şcoală renovată, cu un teren de sport unde, seara, tinerii satului îl imită pe Messi.

De la Voiceşti în jos se termină Ţara de Vâlcea. Voiceştiul este de fapt armura judeţului sau poarta de intrare în Câmpia Română, sau, cum se spune, Câmpia Română se mărgineşte la nord, undeva într-un punct sfânt, cu Voiceştiul.

Mihai IONESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *