Virgil Pîrvulescu: ”Când te plimbi printr-un parc flămând nu-ți mai arde de frumusețea naturii”
De câteva zile se viralizează pe rețelele de socializare clipuri și opinii ale unor oameni străini de oraș și care apreciază frumusețea urbei noastre. Flori, parcuri, zone verzi. Comparații mai mult sau mai puțin reușite cu orașe flamande. Nu flămânde!!! Vorbim de regiunea celebră a Belgiei.
Spun oameni străini de oraș care emit aceste opinii. Corecte sau argumentate atât timp cât ei locuiesc în București sau în alte regiuni dezvoltate ale României. Localnicii în schimb am văzut din comentarii că nu prea sunt de acord cu aceste opinii. Pe fond. Da, așa este orașul este curat, este verde, este bine întreținut, avem parcuri, avem alei, avem multă natură, deși aș putea să am câteva ezitări aici. Dar nu avem altceva, pentru cei care locuiesc aici. Nu avem cu ce trăi. Dacă te plimbi printr-un parc cu stomacul gol, sincer, nu cred că mai ești atent sau sensibil la frumusețea florilor.
Aici e problema. Un oraș curat și verde dar sărac, cu locuri de muncă într-o industrie închisă, fără putere, fără impact economic și social, rămâne doar un oraș sărac. Pe care să îl vezi în tranzit, în vizită la rude, la o nuntă, la un botez și după care să pleci. Așa a ajuns din păcate orașul nostru. Înapoi în 1960, dezindustrializat, pensionăresc, liniștit, fără agitație, fără acea dinamică economică. Un oraș de retragere, o provincie sub munte, cu parcuri, flori și părinți care așteaptă cele două vizite anuale ale copiilor plecați în lumea largă pentru bani.
Râmnicu Vâlcea nu trebuie admirat doar într-o singură zi sau noapte, de străini care dorm aici sau vin la o nuntă în provincie. Sau la o olimpiadă națională cu copiii. Orașul nostru trebuie să aibă o inimă economică. Să ofere bucuria relaxării într-un parc după o săptămână de muncă. Să vedem tinerii în parc sâmbăta și duminică după ce au încheiat joburile. Asta vrea să facă Pîrvulescu. Nu un oraș flamand și flămând, ci un oraș și flamand și bogat. În care de luni până vineri zeci de mii de oameni să meargă la muncă într-un parc industrial complex care să aibă o industrie de la chimie, fabricare de procesoare, componente IT, ciocolată, cutii de viteze, plasme, electronice, elctrocasnice, etc. Să auzim cu mândrie spus ”ăsta e produs la Vâlcea” și e de calitate. Să vezi parcuri de logistică, să vezi camioane care încarcă marfă pentru export, un PIB care se află în top 10 România. Să vezi ingineri, programatori, care vin din București, din Craiova, din Cluj să se angajeze aici. Asta vrea Pîrvulescu. De asta vrea un parc industrial, tehnologie, vrea să nu aibă loc seara la orice terasă, din cauza tinerilor care ies să socializeze, după zile de muncă. Pîrvulescu vrea să audă pe stradă limbi străine vorbindu-se, specialiști din Germania, Franța care vin în schimb de exeperiență, în delegații, în parteneriate, la noi la Râmnic. La industria vâlceană.
Nu e de ajuns ca un ziarist din București care a venit o seară, la un botez la Râmnic, să spună că aranjamentele florale din orașul nostru i-au amintit de Belgia. Pe bune, mie deja îmi este rușine să aud că în Sibiu, cartierele noi sunt numite Vâlcea I și Vâlcea II. De ce nu s-au numit la Râmnic, cartierele Sibiu I sau Sibiu II? Asta e o întrebare pentru actuala și vechea administrație.
Da, avem parcuri, avem flori, avem alei, pomi, magnolii și alte specii. Dar dacă ești flămând și îți numeri restul de 1 ban, de 5 bani, atunci când îți cumperi o pâine, poate să fie comparat municipiul nostru cu Amesterdamul, tu tot sărac ești, cu un salariu minim pe economie, cu agent termic scump, cu inflație mare și cu taxa de parcare, la marginea orașului.
Virgil Pirvulescu, candidat PNL la primăria Râmnicului.