Lucrări: Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și nouă (1914); Culegere de folclor din județul Vâlcea și împrejurimi (1928); Monogenismul biblic. Studiu dogmatico-apologetic (1931, teză de doctorat). Autor a numeroase manuale de Religie (unele în colaborare), studii și articole.
Viitoarea bibliotecă din Făurești va purta numele unui mare cărturar român, uitat, dar care se studiază la Harvard
Viitoare bibliotecă din Făurești va purta numele unui mare cărturar născut aici, pe malul Oltețului și care a făcut cunoscută Vâlcea și România în lume.
”Vorbim de profesorul, etnologul doctor în religie, Gheorghe Ciaușanu, ale cărui lucrări sunt unele din ele la Harvard. Este omul care a adunat și comparat legende, folclor din zona balcanică, a dezvoltat un lexic al regionalismelor vâlcene. Este om al comunității, în lucările sale, Făureștiul și Vâlcea sunt menționate”, spune primarul Marius Irimia.
Edilul este un iubitor de tradiții, un primar care a investit în cultură, în conservarea patrimoniului localității, a promovat oamnei de cultură din zonă. Și dorește ca amintirea acestui mare cărturar să nu fie uitată de noile genrații.
În 1889, s-a născut în Făurești, județul Vâlcea, preotul Gheorghe F. Ciaușanu, profesor și folclorist. Studiază la Seminarul „Central” din București (1902-1910) și la Facultatea de Teologie din București (1910-1914, licențiat în 1915), cu doctoratul în 1931. A fost preot în Șimnicul de Sus, județul Dolj (1915-1916) și în Laloșu, județul Vâlcea (1916-1923), director al Casei episcopale din Buzău (1923-1924), profesor titular la Seminarul „Sfântul Grigorie Decapolitul” din Craiova (din 1924), apoi profesor de Religie la Liceul „Elena Cuza” din Craiova (până în 1948) și preot la Biserica „Sfântul Ilie” din același oraș.
A contribuit la culegeri de folclor din Vâlcea şi din Oltenia natală (publicate în 1928 şi 1938). În 1913 a primit Premiul „Vasile Adamachi” al Academiei Române pentru volumul Superstiţiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi şi nouă, publicat un an mai tîrziu în seria Academia Română. Din vieaţa poporului român. Culegere şi studii. A fost pusă la index după 1944, din cauza conţinutului ei, interzisă de regimul comunist iar lucrarea a rămas nereeditată până după 1990.
Lucrarea care se studiază la Harvard este aceea care face un studiu comparat al superstițiilor din România cu alte popoare. Profund cunăscător al credinţelor poporului român, autorul le pune în contrapunct cu superstiţiile egiptenilor, inzilor, evreilor, grecilor şi romanilor, dar şi cu ale popoarelor vecine. Interesante incursiuni în timp şi spaţiu, paginile volumului aduc laolaltă neamurile cele mai diferite, ca și cultură sau origine, punându-se în paralel, de pildă, pomenile din tradițiile românești cu cele greco-romane, dar și cu obiceiurile legate de moarte existente în Congo sau la indienii din timpurile vedice.
După cum definește Ciaușanu superstiţia, aceasta este ”o deviare a sentimentului religios, prin care suntem aduşi a ne crea falşe îndatoriri, a ne teme de lucruri de cari n’ai dece să te temi; sau a pune nădejde în altele cari sunt deşearte”. El ne încredințează că superstiția a însoțit omul încă de la începuturile sale, chiar și după apariția principalelor religii monoteiste. Iar exemplele sunt luate de pretutindeni, de la populația din Sumatra și până la eschimoși, cu toții având elemente comune legate de credințele cu privire la facerea lumii, naștere, moarte, nuntă, boli, descântece sau sărbători agrare.
Cunoscător al literaturii clasice greco-romane, dar şi al literaturilor moderne, autorul inserează citate relevante, fără a încărca însă expunerea sau a-i știrbi din cursivitate. Dimpotrivă, se naște un material de o bogăție și o varietate extraordinară, sublimate și din multitudinea de lecturi inserate în bibliografia de la final.
În comuna Făurești din timpul profesorului a rămas o fântână publică, de acum 98 de ani, una al cărei izvor nu a secat niciodată. Fântână la construcția căreia a contribuit marele cărturar.
