„Vestele galbene” Vs. „Hastag Rezist” sau eşecul falselor elite în faţa maselor tăcute

Asistăm, de vreo 4-5 ani, la o agresiune mascată sub umbrela Valorilor Comunitare, o agresiune promovată de Establishment, un exces de Corectitudine Politică, de Justiţie Absolută (feudală târzie), de o ipocrizie fără margini, care a dus la formarea unei noi aristocraţii.

A apărut, pe nesimţite, o „clasă socială a fiţelor,” o nouă aristocraţie. A bicicletelor, a unora care, dacă mănâncă la etajul 14 dintr-o clădire de sticlă, se îmbracă la Mall, îşi serbează copiii la cluburi, merg cu bicicleta la job, fac sex tabietal cu colegul sau colega de birou, consideră că aceasta este paradigma viitorului. Visează maşini electrice, strâmbă din nas la muncitorul cu târnăcopul, văd în vitele de pe câmp un aspect retrograd, biserica este un muzeu, în faţa căruia se poate face un selfie…

Industria este un domeniu primitiv, religia este un balast, familia, ceva relativ. Au un mod ciudat de a socializa, strâmbă din nas la fumători, pe care îi consideră încă înapoiaţi.

În fine, aceştia cultivă o nouă religie. Una fără culoare, fără viaţă, una comodă, a bicicletei. O sectă extrem de dură, se consideră intelectuali, deşi cărţi nu au citit prea multe în viaţă, dar ei au înţeles, metafizic, care e cartea Occidentului. Nu mai există simţul proprietăţii, iar cei care mai cred în „lucrul/posesiunea mea” sunt demni de milă… cică încremeniţi în proiect.

Macron este exponentul lor, la noi, Cioloş, USR şi o elită anti-PSD, perpetuată de prin ’90 încoace, dar care au dat credit acestui tip de mişcare. Mai mult, Uniunea Europeană a îmbrăţişat acest tip de credinţă socială, de „egalitate, fraternitate, de libertatate”, şi spune că acesta este dezideratul spre care e musai să ne îndreptăm.

Este revigorarea Utopiei, dar, de această dată, cu aplicabilitate în concret.

Numai că această Religie nu s-a mulţumit să rămână doar la nivel sectar, ci a început să iasă pe străzi şi să propovăduiască „Binele Universal”, „Comunismul planetar”, dar nu economic, ci suprapus peste o societate planetară, unde nu mai avem nimic particular, împărţim pauşal acelaşi aer eco, mâncare eco, bicicletă eco, femei eco, bani eco, totul este un „Paradis al Cetăţii”, unde nimic din trecut – Istorie, Biserică, tradiţii, nume, ţară, naţiune – nu mai există.

O reformă, un nou iluminism, Omul Tehnologiei…

Dar, de această dată, se pare că societatea are resorturile ei de reacţiune. Brexit, Trump, vestele galbene, Salvini, Orban. Şi societatea spune „Stop joc!” Francezul din suburbie, ăla care se scoală la 6 şi vine cu maşina la Paris, a luat parul şi i-a făcut zob bicicleta hipsterului. „Dar gata”, a spus francezul, „din taxele mele, de mic întreprinzător, vă ţin pe voi, elitele lui peşte prăjit. M-am săturat de pacea voastră universală, de Nirvanele voastre terestre!”.

Europa se va confrunta, în foarte scurt timp, cu o ciocnire a civilizaţiilor. „Establishment-ul fiţelor”, cu aroganţa de rigoare, deja este faţă în faţă cu măciuca maselor. Prea mare prăpastia între văcar şi corporatist! Şi nu una financiară.  Văcarul englez din Whitmore Village a votat Brexitul, corporatistul din Londra a ţipat, spunând că masele sunt proaste şi nu ştiu ce vor.

Dar asta mai înseamnă ceva. Aceste Fiţe Progresiste au avut spaţiu de creştere din cauza falimentului ideologic (hibernării politice) al partidelor vechi. Parafrazând, la noi, în timp ce PSD şi PNL dorm ideologic, macroniştii încep să ţopăie.

Aştept în România vestele galbene. Până atunci, eu deja mi-am luat una.

Liviu POPESCU