Valea Olteţului sau Valea Conţilor de Vâlcea

Dacă aristocraţia românească avea un loc de baştină predefinit nici că se putea să fie altul mai bine ales decât la Vâlcea. Vâlcea aristocrată a fost de fapt punctul culminant al unei istorii extrem de progresiste a veacurilor XVIII – XIX, premise care au dus ulterior la cele mai importante evenimente clar definite în peisajul emancipării naţioale – 1821, 1848 sau 1878.

conac 1Nici că se putea face asta dacă în acelaşi judeţ bazinul lăcaşelor de cult şi al voievozilor ctitori – Brâncoveni sau Basarabi nu creau adevărate emulatoare de cultură.

Brătieni, Lahovary, Pleşoieni, Măldăreşti, Tetoieni, Sineşti, Zătreni, Pârâieni, Otetelişeni, Sănduleşti, Fârtăţeşti, Creţeni, Voiceşti etc nu sunt doar nume de comune, sunt de fapt numele unor mari familii nobiliare care au marcat cele două veacuri şi au adus cu sine parfumul de epocă şi marile frământări sociale ale României.

Valea Olteţului sau bazinul acestui râu este de fapt leagănul acestor mari familii de boieri apăruţi sau aşezaţi în această parte de ţară pe una din cele mai importante rute comerciale ale Valahiei. Drumul boierului sau drumul nordului cum se mai spune este de fapt artera care pleacă de la Drăgăşani şi după ce ajunge la Bălceşti, urcă tocmai la Milostea spre Râmnic şi Horezu sau prin Grădiştea spre Gorj.

Aici avem parte de la Măldăreşti şi până jos la Oteteşlişeni de cele mai multe cule şi conace, pentru că boierii vâlceni nu erau boierii de şes, erau boierii care stăpâneau păduri, fâneţe, cereale, iazuri, podgorii, aveau mici ferme de animale. Dar nu doar atât, o intensă viaţă aristocratică era aici.

conac2Sineştii care l-au inspirat pe Camil Petrescu, Pleşoienii care au dat României mari strategi militari, Otetelişenii care au crescut pe Poenaru, Tetoienii care au dat prefecţi sunt familii care au renunţat treptat la influenţele orientale şi au îmbrăţişat fie frantuzismele fie nemţismele. Dacă pe la 1850, în Oltenia de jos, boeirii doljeni aveau încă divan în casă, ciubote turceşti şi cuşma aia ovală pe cap, boierii vâlceni începuseră să poarte haine cu croială nemţească, aveau pat cu picioare, pian la parter şi erau amatori de ceaiul de amiază.

De altfel, nimic nu era mai parfumat seara de vară decât să stai pe terasă la conac în cânturi de greieri pe malul Olteţului şi să priveşti pădurile dinspre Roşiile sau Tetoiu. Boierii vâlceni aveau de regulă proprietăţi la Bucureşti şi făceau politică la o lulea. Erau majoritari conservatori deşi paradoxul face că proprii lor copii şcoliţi la Viena sau Paris să vină cu alte idei liberal burgheze. Rămâne celebrul dialogul dintre boierul Ogrezeanu şi fiul său ajuns avocat la conac 3Horezu. „Tată, mata scoţi pe moşie într-un an cât scot eu pe avocatură într-o lună. Ăsta e viitorul. Dă pământul oamenilor din sat şi hai să ne apucăm de afaceri”.

Acest schimb de generaţii s-a produs puternic în 1848, când în Valea Olteţului, majoritatea tinerilor coconi au trecut la un duel absolut antologic pe poziţii antagionice cu părinţii. Primul conflict masiv între generaţii care a dus ulterior la modernizarea României.

Vâlcea aristocratică a rămas aşa până în 1945 când, într-un mod devastator pentru această mică nobilime, comunismul a venit şi a retezat o istorie veche de sute de ani, exilând, mutilând, anulând sau distrugând totul. CAP-ul şi IAS-ul s-au mutat în conac iar mentalitatea unei bune părţi a populaţiei a trecut printr-un malaxor, spălându-li-se creierii.

conac 4Olteţul este râul conţilor vâlceni şi aşa va rămâne. El ştie de povestea Zătrenilor, amorul Pârârienilor, nobleţea Sineştilor, charisma Otetelişenilor sau marile danţuri de la moşia Stroieştilor.  Trebuie să respectăm aceste poveşti ale judeţului, pentru că dacă nu era Vâlcea nobiliară, România poate că era ceva mai săracă…

AP

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *