Vâlceni cu care ne mândrim: Nicolae Rădescu, din Păușești Otăsău, ultimul premier necomunist al României

Toată localitatea știe de familia Rădescu și este, potrivit lui Cătălin Avan, primarul din Păușești Otăsău, o mândrie, să ai aici, ultimul reper politic al României democrate, până la instalarea dictaturii comuniste.

”Marele om de stat, generalul Rădescu, ultima șansă a României de a nu fi scoasă de pe axa democrației, este aici, la Păușești un simbol. Familia Rădescu a fost una din familiile nobile ale acestei localități, o familie îndrăgită chiar și după plecare forțată în exil. Casa Rădescu a fost donată statului de familie pentru a fi Casa Școlii, unde până în 1973 a funcționat foarte bine pentru cei mici școala primară. Probabil că dacă nu era donată, ar fi ajuns vreun sediu de CAP sau IAS. Tatăl meu a ridicat noua școală și de la el știu și am aflat de personaliitatea marelui om politic, despre care era interzis a se vorbi”, spune primarul Avan.

Nicolae Rădescu s-a născut la 30 martie 1874 în Păușești Otăsău.    A avut o carieră militară strălucită, a ajuns general al Armatei române, a fost aghiotant al Reginei Maria, ataşat militar la Londra, Şef al Statului Major şi preşedinte al Consiliul de Miniştri,

În timpul mandatului său de președinte al Consiliului de Miniștri (6 decembrie 1944–28 februarie 1945) a fost confruntat cu agitațiile cauzate de comuniștii români, care erau într-un proces de acaparare a puterii politice, fiind sprijiniți de armata roșie. În urma crizei politice declanșate de PCR în februarie 1945 și a ultimatumului dat de Andrei Vîșinskiregele Mihai a fost nevoit să accepte demisia lui Rădescu, numindu-l în cele din urmă pe Petru Groza prim-ministru.

Nicolae Rădescu a scăpat de închisoare numai datorită faptului că s-a refugiat în legația Marii Britanii din București, reușind la 15 iunie 1946 să părăsească țara clandestin. În străinătate a condus Comitetul Național Român, o organizație menită să reprezinte interesele poporului român în lumea liberă. A murit în străinătate, fiind reînhumat în țară cu onoruri, în anul 2000.

La 7 sept. 1941, generalul Rădescu îi trimite o scrisoare reprezentantului Germaniei la București, baronul Manfred von Killinger, ca răspuns la un discurs ostil ținut de acesta la Sala „Aro”.

Ca urmare a acestei scrisori, la 22 oct. 1941 generalul este trimis în lagărul de la Tg. Jiu, unde va rămâne până la 29 sept. 1942.

După revenirea în Capitală, generalul Nicolae Rădescu ține legături tot mai strânse cu o serie de personalități politice (Iuliu Maniu, Dinu Brătianu, Barbu Știrbey etc.), fiind adeptul încheierii cât mai grabnice a armistițiului. De asemenea, nu era de acord cu atitudinea expectativă adoptată de Iuliu Maniu, insistând mereu să se treacă la fapte pentru determinarea încheierii războiului.

Deși fruntașii politici, care doreau ca armistițiul să fie încheiat de un guvern condus de un militar, luau în calcul numirea generalului Rădescu în funcția de prim-ministru, numele acestuia nu apare în documente cu ocazia evenimentelor din 23 august 1944. O explicație a acestei situații a fost oferită de generalul însuși, într-una din însemnările sale despre aceste evenimente: „Din ceea ce mi se aducea la cunoștință, încă cu două-trei luni înainte, de către un devotat al meu aflat în Serviciul Siguranței, știam că la S.S. condus de Cristescu se găsesc note informative în care se arată că în cercurile Palatului se vorbește de o eventuală aducere a mea în fruntea guvernului ce se va forma după răsturnarea lui Antonescu. În apropierea datei de 23 august 1944 însă numele meu fusese înlocuit cu cel al Gl. Sănătescu. Cu o săptămână înainte de lovitura de la 23, consilierul Botez de la Consiliul Legislativ a venit la mine să-mi comunice din partea Gl. Sănătescu că acesta ar dori să mă vadă. Am răspuns că-i stau la dispoziție oricând va voi, la mine acasă, dar nu merg la Palat fiindcă nu voiesc sub nici o formă să las impresia că eu urmăresc ceva. Bănuiesc că întrevederea ce trebuia să aibă loc era în legătură cu intrarea mea în guvernul ce urma să-l formeze Sănătescu. Răspunsul însă pe care eu l-am dat invitației, a fost desigur nemulțumitor, întrucât a rămas fără nici o altă urmare”

În urma demisiei generalului Gheorghe Mihail, Nicolae Rădescu a fost numit șef al Marelui Stat Major, la 14 oct. 1944, după ce fusese înaintat în grad (general de divizie în rezervă, apoi general de corp de armată în rezervă) și fusese reactivat. Datorită amenințărilor și presiunilor venite din partea Comisiei Aliate (sovietice) de Control, la 26 oct. 1944 a semnat Protocolul militar care prevedea ca armata din interiorul țării să fie redusă la trei divizii a câte 3.000 de oameni, cu condiția atașării unei note în care se preciza: „Protocolul îl semnez ca fiindu-ne impus de Comisia Aliată (sovietică) de Control și în scopul de a evita consecințele dăunătoare operațiilor comune contra Germaniei și Ungariei”. A fost chemat temporar în activitate la 6 decembrie 1944.

La 6 decembrie 1944 regele Mihai l-a numit pe generalul Nicolae Rădescu în funcția de prim-ministru al României. Deși de numai trei luni, guvernarea sa a rămas în istorie ca ultima încercare de împotrivire la instalarea regimului comunist în țară. Încă din prima zi de mandat, generalul și-a expus programul de guvernare în fața ziariștilor; principalele obiective erau: strângerea relațiilor cu Uniunea Sovietică, îndeplinirea integrală a condițiilor Armistițiului, restabilirea ordinii în țară

Din cauza unei tuberculoze, la 16 mai 1953 generalul Nicolae Rădescu a decedat, fiind înmormântat în cimitirul Calvary din New York. Rămășițele sale pământești au fost reînhumate în țară, în cavoul familiei de la Cimitirul Bellu, București, abia în noiembrie 2000 (datorită inițiativei dr. Ștefan Issărescu și a sprijinului prim-ministrului din acea vreme, Mugur Isărescu), cu onorurile militare și de stat cuvenite unei asemenea personalități.

Drama familie este alta: Fiul generalului Florea Nicu Rădescu, este oficial adversar al tatălui său, în timp ce fostul premier pleca în exil, fiul său făcea carieră în Partidul Comunist și în Securitatea Statului.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *