Vâlceana S.A – de la Angela Similea la clădirea hidoasă de lânga calea ferată

După Combinatul pentru Prelucrarea Lemnului, o altă emblemă a municipiului Râmnicu Vâlcea a dispărut în uitare şi o clădire hidoasă rânjeşte la capul podului de cale ferată din oraş – Vâlceana.
În anii 50, Râmnicu Vâlcea nu avea industrie mai deloc, una de asta mare, de anvergură, la Râureni nici nu se punea în discuţie ideea creării unei platforme economice. Şi atunci a apărut povestea Vâlceana. La marginea oraşului, pentru că la calea ferată pe atunci se oprea târgul nostru, fusese tăbăcăria şi atelierele lui Simian, „Oprea Simian şi fii”, cel naţionalizat de comunişti imediat după război.
Noile autorrităţi ale capitalei raionale au considerat că este cazul să continue această tradiţie a industriei uşoare şi aşa a început visul Vâlceana sau „11 iunie” pe denumirea socialistă.
Ce a însemnat asta? Au apărut şcolile de profil şi multe fete luate de la ţară, din satele ceapizate s-au mutat la oraş, venind să se angajeze la noua fabrica socialistă. Secţii de la tăbăcărie până la pielărie şi încălţăminte. Încă nu se construise clădirea paralelă cu calea ferată ci doar halele de pe malul Olăneştiului. În 1948, fabrica avea 603 salariaţi şi o capacitate de producţie lunară de 18.000 kg piele şi 15.000 perechi încălţăminte. Reprofilată şi parţial reutilată, i s-au adus îmbunătăţiri în procesul de producţie, folosindu-se banda rulantă la atelierul de cusut, fiind mecanizată şi operaţia de stins var şi de scos pieile din bazinul de decolorat. S-a introdus şi o instalaţie automată pentru uscat piei. În 1951 s-a înfiinţat secţia de încălţăminte, iar în 1962 s-a construit o centrală termică proprie.
Cu toţii am trâit cu mirosul de acolo, un miros de piele şi de tratamente chimice. Uşor fabrica devine un brand pe piaţă iar la finalul anilor 70 se ridică noua clădire cu geamuri uriaşe de lângă calea ferată. Numărul angajaţilor sare de 1000 şi începe masiv o producţie pentru export.
Deja a cumpăra de la Vâlceana în anii 80 era un lux sau se făcea pe sub mână. Cele care lucrau la 11 iunie erau zeiţe precum angajatele de la Alimentara. Celebrele vedete ale muzicii pop din România Angela Similea sau Corina Chiriac aveau direct acces către sortimentele de cizme de la Vâlceana. Se spune că a avut loc şi un concert în incinta fabricii.
Generaţii de femei au lucrat la această fabrică iar bocancii de iarnă „Colorado” erau cel mai vânat produs în preajma iernii.
Anul 90 vine peste Vâlceana cu toate relelele posibile. Management defectuos, lipsa de investiţii, furtul care deja ajunsese un sport naţional şi calea spre faliment este deschisă. Rezistă cu greu încă 10 ani cu ajutorul cuponiadei dar după 2000 moare efectiv. Din câte am înţeles o secţie de lohn ar mai bântui pe acolo. Deşi din „11 iunie” devine Vâlceana asta nu schimbă cu nimic.
Azi patrimoniul a fost recuperat de Simieni dar tot nu prea se înţelege ce pe acolo, în orice caz mastodontul de la cale ferată, o clădire urâtă, insalubră se cere a fi demolată sau măcar renovată. Pentru că a devenit una din cele mai urâte alei din zonă iar gardul pe care se urcă hameiul, gardul vechi şi dărăpănat este înfiorător.
Şi cu asta se încheie povestea uneia din primele mari fabrici din Vâlcea Socialistă decedată în Vâlcea Capiatalistă….
AP