Vâlcea Universală are 4 repere de marcă – Poenaru, Drăghicescu, Ierunca şi Manolescu

Nu ştuu câte judeţe din România se pot lăuda cu o apartenenţă la universalitate, cum o poate face Vâlcea. Da, dincolo de munţii frumoşi, de dealurile de poveste, de luncile cu legende, de vâile pitoreşti, Vâlcea a oferit cu generozitate cel puţin patru nume de patrimoniu, pe care nu le regăsim în altă parte, patru vectori despre care se ştie din Japonia şi până în SUA, patru „europeni ai lumii întregi”

Petrache Poenaru (1779), tânărul crescut de boierii Otetelişeni, avea să ajungă savantul de mijloc de veac XIX, omul care pune stiloul pe harta lumii. Haiducul mahalalelor craiovene, Poenaru ajunge secretarul lui Tudor Vladimirescu şi ulterior unul din cei mai renumiţi matematicieni ai lumii. La Paris a studiat topografia şi geodezia, a devenit absolvent al Şcolii Politehnice din Paris şi în această perioadă a inventat primul stilou modern, cu rezervor de cerneală, pe care l-a brevetat în 1827, sub numele de “condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală”

Ponearu înfiinţează facultatea de ştiinţe exacte cu trei profiluri – topografie, inginerie de poduri şi şeosele şi arhitectură.

Tot din sudul României vine o altă mare personalitate a universalităţii – Dumitru Drăghicescu. S-a născut la 4 mai 1875, în comuna Zăvoieni (Vâlcea), într-o familie de boieri mărunţi, gospodari şi cu dragoste pentru cultură. După absolvirea şcolii primare din comună, a urmat studii liceale la Craiova, unde l-a avut ca profesor, printre alţii, pe George Constantinescu, tatăl savantului Gogu Constantinescu, a cărui influenţă a fost hotărâtoare pentru orientarea tânărului Drăghicescu spre studiile sociologice. După bacalaureat, a urmat studii universitare în drept şi în filosofie la Bucureşti, finalizate în 1901 cu o lucrare de licenţă intitulată Influenţa lui Kant asupra lui Auguste Comte şi apoi şi-a continuat studiile în Franţa, la École des Hautes Études Morales et Sociales şi la College de France.

Aici devine doctorandul lui E. Durkheim, audiind şi cursurile lui Th. Ribot, H. Bergson, G. Tarde sau, în Germania, pe cele ale lui G. Simmel. În 1904 îşi va susţine doctoratul în sociologie cu o teză intitulată: Du Rôle de l’individu dans le déterminisme social. Întors în ţară va ocupa provizoriu postul de conferenţiar la Catedra de sociologie a Universităţii din Bucureşti. După ce în 1910 pierde concursul pentru aceeaşi Catedră se va dedica politicii şi cercetării academice. În perioada primului război mondial susţine la Paris cauza românilor în faţa marilor puteri, iar între 9-12 aprilie 1918 participă la „Congresul naţionalităţilor” organizat la Roma. Apoi funcţionează ca reprezentant al României la Liga Naţiunilor iar în 1934-1936 este ministru plenipotenţiar în Mexic. Se sinucide în 1945, înainte de a fi arestat de conunişti

 Dacă sudul de Vâlcea i.a oferit pe Drăghicescu şi Ponearu, mijlocul de Vâlcea îl propune pe Iernuca. S-a nascut la 16 august 1920, în comuna Ladesti (judetul Vâlcea). Urmeaza scoala primara in satul natal, apoi studiile liceale la Râmnicu-Vâlcea si la Bucuresti (Liceul „Spiru Haret”). Obtine licenta în litere si filozofie la Universitatea din Bucuresti.(1943) Paralel cu studiile universitare, este redactor la ziarul Timpul (sub directia lui Mircea Grigorescu) si apoi la Ecoul.  În decembrie 1946 primeste o bursa a guvernului francez. Alege calea exilului, stabilindu-se definitiv în Franta, unde desfasoara o fructuoasa activitate culturala.

Între anii 1952 si 1975 este redactor cultural în cadrul emisiunilor pentru strainatate ale Radiodifuziunii Franceze („Cronica ideilor”) si redactor politic al emisiunii în limba româna. Din 1975 este cercetator la Centrul National de Cercetare Stiintifica (C.N.R.S.), sectia filozofie, si colaborator al postului de radio „Europa Libera”.

Râmnicu Vâlcea îl oferă lumii pe Nicolae Manolescu (1939). Nicolae Manolescu este un academician, critic literar, editorialist, profesor universitar, eseist, istoric literar si politician roman. Este considerat a fi unul din cei mai importanti critici literari contemporani. Cariera didactica universitara la Catedra de literatura romana a Facultatii de Filologie din Bucuresti inceputa in 1963, este numit profesor titular in 1990. Debuteaza cu cronica literara in Gazeta literara. Devine apoi cronicar literar al Romaniei Literare vreme de treizeci de ani, o buna parte din timp sub conducerea lui George Ivascu. A coordonat lucrarile Cenaclului de luni, la care au debutat majoritatea poetilor optzecisti pana la desfiintarea acestuia, din ratiuni politice. Din 1990 devine director si editorialist al revistei Romania Literara. Cronicar al revistei Contemporanul din 1962 pana in 1972. Cronicar al revistei Romania literara din 1972 pana in 1989. Din 2005 este ales presedinte al Uniunii Scriitorilor din Romania. Din 2006 a fost numit in functia de ambasador al Romaniei la UNESCO. Daca opera sa publicistica ar fi publicata integral, ar depasi usor 40 de volume. O editie foarte selectiva a aparut la editura Aula, sub tilul Literatura romana postbelica. Lista lui Manolescu in anul 2002. A debutat editorial cu volumul Lecturi infidele in anul 1966.

4 repere fundamentale ale gîndirii universale s-au născut aici, la Vâlcea. Şi ăsta nu este decât un mic aspect, în fiecare domeniu, Vâlcea a oferit maximul.

Mihai IONESCU