Vâlcea. Studiau de caz: Cum a prăbușit mafia locală, timp de 2 decenii, Vâlcea în faliment economic și social?

Județul Vâlcea nu a fost niciodată unul de top în economia națională, în cei 30 de ani scurși după 1990, a avut însă parte de mai multe sinusoide, ratând multă vreme startul de a intra într-un top fruntaș, însă cu precădere în ultimii zece ani a reușit cele mai multe performanțe economice, după ce ”grație unui miracol” a scăpat de un cancer social-economic, numit mafie cu rădăcini profunde în zona platformei chimice.

În 1990, Vâlcea socialistă se află pe poziția 29 în economia națională contribuind cu 2,5% din PIB-ul României, însă vorbim de uniformizare generală a județelor, cu această sumă contribuind nu mai puțin de 10 județe ale României, cifre care nu știm cât de exacte erau atunci, salariul mediu al unui vâlcean era de 1.700 (85$) de lei, fiind pe poziția 30, cu un număr de 110.000 de salariați, din care 3 sferturi lucrau în Râmnicu Vâlcea, pe platformă, restul fiind considerați angajați ai CAP-urilor, IAS-uri și diferite cooperative meșteșugărești comunale sau orășenești. Șomaj nu exista în acele timpuri.

Deci de aici pornim.

Dacă România a traversat o decadă neagră până în 2000, Vâlcea are nașansa de a traversa două decade negre, până spre 2012, culminând cu anul 2010, când Vâlcea, ca județ cade pe poziția 35 în economiile naționale, ajungând la cifra de 62.000 de angajați.

Ce a contribuit la acest declin aproape total al economiei vâlcene? Startul prost de după Revoluție dar și o stagnare cronică, bazată pe corupție, pe o fortificare a industriei socialiste, prin cea mai mare confrerie între administrație și economie, cartelizarea agenților economici de stat, un fel de braziliere a economiei locale. În frunte județului au venit foști comuniști, oameni fără viziune, fără strategii, oportuniști de context, vulnerabili la mită.

Vâlcea se prăbușește an de an, din cauza restructurărilor din economia socialistă care se traduce printr-o hemoragie uriașă de forță de muncă, pensionări anticipate (șomaj mascat), cad pe rând toate unitățile industriale, agricultura intră în colaps, satele încep să se golească, platforma chimică pierde o jumătate de salariați doar în prima decadă, până în anul 2000.

Anul eclipsei 1999, prinde Vâlcea pe poziție 33 în economia națională, cu 69.000 de angajați, județul devine unul defavorizat și permite nașterea unei adevărate brazilieri, nascând pe cadavrele ținute pe aparate, ale fostelor unități socialiste, capitaliști sălbatici care încep ampla muncă de feliere a județului, un cartel care va domina din păcate Vâlcea până în anii 2012 – 2013.

Administrație, politic, manageri de stat și capitaliști sălbatici autohtoni pun stăpânire pe mecanismele econimiei vâlcene. Primari și parlamentari ajung să fie mituiți fără jenă în acest malaxor al corupției, la care participă din păcate și presa vâlceană. O presă care își pierde total rolul de mediere a istoriei, ea devine colector al taxelor de protecție atât dinspre politic cât și dinspre economic. Cu cât Vâlcea sărăcește mai mult, cu atât mafia se dezvoltă. Mare parte din parlamentari sunt de fapt curelele de transmisie ale ”economiei corupte de la Vâlcea”, o finanțare în toate sensurile și din toate direcțiile. Vâlcea ajunge să reprezinte 0,7% din economia națională, numărul angajaților se prăbușește la 60.000 iar peste 20.000 lucrează în economia neagră.

Oltchim, CET, USG și un număr de capitaliști de după revoluție, construiesc tortul ”bunăstării” și fortifică județul Vâlcea, întinzând o cupolă care nu mai permite nimic și nimănui să intre aici. O eclipsă totală bazată pe corupție și care închide totul în bezna economică. În timp ce în restul României, economia de după 2000 începe să crească (mai ales după 2007), la Vâlcea sensul este invers.

Râmnicu Vâlcea merge inerțial dar este atins de cancer dar în rest, orașe precum Brezoi, Bălcești se cufundă în sărăcie cronică. Singurul care merge bine este Berbești, asta datorită unor încrengături mafiote din zona minieră. Stațiunile turistice sunt prăfuite, menținute doar prin turism social, una este complet acaparată de unul dintre capitaliștii sălbatici postdecembriști, celelalte sunt o combinație de bazar și de bilete de tratament.

Vâlcea spre anul 2010 este deja un mediu toxic, greu respirabil, în care niciun investitor serios nu ar dori să investească, nu că ar fi avut voie. Începe o cartelizare a salariilor, 60% dintre angajați sunt cu minim pe economie dar sunt mituiți cu sume la negru,  județul nostru este condamnat la stadiul de ”junk”, un fel de America Latină, unde singura soluție este de a frauda pe net, nascându-se adevărate clanuri de golani care țepuiesc persoane naive din Occident. Asta grație funcționării pe scară largă a internetului.

Perigeul, declinul atinge puntul de maxim în 2012 – 2013, când Vâlcea falimentează. La nivel de PIB național, batem ”recordul de 0,5%”  în totalul României, cu o migrație galopantă, populația rezidentă (care încă locuiește în județ) este undeva la 300.000, peste 50.000 lucrând în afară.

Anul 2013 regăsește așadar Vâlcea pe locul 35 în economia națională, cu 60.000 de angajați cu cel mai mic salariu mediu pe țară, cu 128.000 de pensionari și cu economie privată foarte slab dezvoltată.  SRL-uri și șmecheri de tranziție.

Dar de atunci începe treptat să crească. Pe platformă apare un nume greu din industria privată, în zonele limitrofe Râmnicului, apar chiar investitori străini, etc.

Să înțelegem însă un aspect, Vâlcea nu pleacă de la punctul ”0” în anul 2013, ci pleacă de la minus 10, dacă ar fi să creionăm plastic situația. Județul este devalizat, dezindustrializat, furat, cartelizat, este ca după un potop, unul care a ras totul. Cu o populație cu un mental blocat în stil sovietic, cu o presă aservită politicului și mafiei economice. Cu o educație precară…Scorurile unor partide populiște ca PRM, PPDD, PNG sunt la Vâlcea cu 2 în față. Vâlcea nu mai are elite, este un județ cu o populație național-comunistă, putregaiul este prea adânc înfiripat. Dar din fericire, Epoca Managerilor de Stat apune, coloșii cu picioare de lut s-au prăbușit și abia acum începe timid o viață economică.

Decada 2013 – 2023 este prima deceniu respirabil, deceniu în care Vâlcea începe să performeze, ajungând azi, după zece ani, să reînceapă investițiile, revine competiția, turismul să capete un sens, Vâlcea ajunge în punctul zero chiar un pic mai sus, la capătul lui 2022, județul nostru ocupă poziția 22 (cea mai sus în 32 de ani) în economiile naționale cu un PIB real de 1,7%. Cu un număr de angajați de 85.000 și cu un salariul mediu de 3.100 (600$) lei.

Nu nu este mult dar dacă privim în urmă (abisul din care am venit) vedem că saltul este unul astronomic iar galopul este unul sănătos. Recent am scris că doar în anul 2023, în Vâlcea avem investiții private de 300 milioane de euro (În anul 2012, investițiile private erau de 1000 euro!!!), jumătate din autostrada Sibiu – Pitești care deservește Vâlcea este în execuție iar restul în proiectare.

Avem 4 localități independete economic de finanțările Bucureștiului (2 orașe și 2 comune) și alte 20 care se apropie de pragul de independență, avem însă și 35 de localități care sunt sub linia de subzistență.

Astfel în cei 32 de ani de postdecembrism, Vâlcea a traversat 2 decenii de deșert amar, până la epuizare, doar ultimul deceniu este cel care a readus speranța unei creșteri. Dar este foarte greu, mentalul colectiv este unul foarte atins, elitele lipsesc, clasa politică onestă abia se așează. Dar în zona administrativă a acelor 89 de localități am văzut că se vrea. Pentru că apar investiții de anvergură în zone la care nu ne așteptam. Bălcești sau Brezoi revin în zona economiei și dacă lucrurile o țin așa, peste 10 ani vom culege roade în Vâlcea. Potențial este, vechiile mafii s-au fosilizat, județul reintră pe hartă. La nivel de turism, Vâlcea este pe locurile 9-10, acum 30 de ani eram pe pozițiile 19-20.

Dar mai avem răbdare? Sau cine se face vinovat pentru acele două decenii de declin? Toți. Și ei și noi. Ei că și-au permis, noi că am tăcut și am făcut compromisuri.

Liviu POPESCU