Vâlcea este judeţul meu prin care respiră Dumnezeu

Am ajuns la marginea Turnului Spart dinspre Câinenii noştri, slujiţi şi acum de crucea Arhanghelului Praporgescu, ducând în sunet de talangi turma mioarelor spre Munţii lui Vladislav de la Boişoara. De acolo am văzut apusul la Titeşti, lângă biserica veche, zburând cu îngerii cruciaţi la Mlăceni, în portativul pâraielor Perişaniului.

Iar sub poala muntelului loviştean, Racoviţa frumoasă se odihneşte pentru vecernie, în braţele zefirului Olt. Am ascultat muzici la Brezoi şi am sărit din cascadă în cascadă la Mălaia, pentru a pune degetul pe Strategica, la Voineasa, privindu-mi chipul în luciul Vidrei. De acolo am mers la Castelul din Călimăneşti, cu legiunile romane de la Arutela. O aripă mi-a crescut spre Sălătrucel, agăţată în vârful Coziei dacice iar vârful străpungea marginile frumoase ale Vâlcii, în Berislaveştiul ducal.

O altă aripă se întindea spre Muereasca, ultimilor sfinţi ai Frăsineiului. Iar inima stătea să bată la Dăeşti, sub bolta subcarpaţilor minunaţi ai Vâlcii. La Bujoreni, stateam pe ceruri ca să alunec lin în Râmnicul voievodal. La Runcu, stam în balcon să desenez stelele care pluteau pe Olt iar la Vlădeşti, mă spălam dimineaţa în lacul frumos. Să rup piatra sfântă de la Măglaşi şi să întineresc la Olăneşti, în izvoare. Am mers pe drumuri pelerinaj umil la Stoeneşti iar la Buneşti sărutam icoana cu trei braţe. La Pietrari jucam în hore de costume româneşti pentru ca la Pătrunsa să culeg slovele sfinte ale brâului de aur din Bărbăteşti.

Din Cheile Bistriţei ascultam cum cântă mocăniţa-n Costeşti, gustam din mierea Olimpului de la Tomşani, să joc cu zeii ceramicii Horezului etern. La Vaideeni, urcam la munte din nou să salut Raiul Meteorelor, iubind Slătioara la fel ca-n prima zi. Călcam pe umerii străbunilor în Olteţul Alunului şi apoi pe colinele moi la Sineşti cântam colind de iarnă. La Grădiştea dacilor stăteam la un taifas cu Decebal cel trist, castelele din Livezi le mângâiam în palme, pentru ca la Zătreni să pun comoara curcubeului vâlcean. Şi tot scrisul de mai sus, la Bălceşti, cu Petrache l-am rostogolit. Mă întorceam la primul om din lume, la margini de Tetoiu, în basmul cu păpuşi de la Roşiile vocii de aur a fonotecii. Am străbătut toamnele minunate ale Lăpuşatei şi m-am oprit o clipă în merii înfloriţi de la Copăceni. Pe mal de Cerna am călătorit în visul din Stroeşti.

Iar la Lădeşti am studiat cu Ierunca ale simţirii norme, la Fârtăţeşti, prin codrii de aramă şi de aur, am, găsit doar Feti Frumoşi şi Cosânzene la Măciuca. Olteţul l-am unit cu Cerna în târâmul boierilor Diculeşti iar în Fâureşti am cugetat preţ de un ceas la marginile Câmpiei Române. În Valea Mare l.am regăsit pe Duiliu şi la Şuşani, priveam pe un deal viile şi pe altul livezile. Să tac apoi la Mădulari, pentru un nou început.

Am respirat în Stoeneşti sus, la mănăstirea nouă şi am alergat spre Cotoşmanu, dinspre Roeşti cu haiducii vechi iar la Popeşti cu firijbenii de demult, pe mal de Luncavâţ, la Şirineasa am scris o poezie. Trei naţii am întâlnit la Băbenii de pe Olt, iar dincolo, la Galicea, cu Mihai cel Mare m-am petrecut la schit. Ştiind că la Milcoiu mă botez în apele din Topolog. Stând rezemat de Sâmnic la Goleşti şi am dormit de prânz în Budeşti, sub streaşina pădurii.

De la Olanu am trecut lordul Olt pe dealurile cu vii de la Orleşti, pe sus, dansând în brumă spre Prundeni. Ambetat de viţa nobilă, am salutat trecătoarea Scundului înspre cetăţile Pescenei. Din Glăvile lui Anania, am mers pe jos pe la boierii din Creţeni, în Bobriceşti, am stat la o şezătoare în Suteşti. Am văzut un film cu Urşienii la Guşoeni şi m-am îndrăgostit la Gib acasă în Drăgăşani. O oală de lut am luat în suflet la Lungeşti şi am intrat în câmpia cea mare, în capăt de judeţ la Voiceşti. 

Mergând pe graniţă m-am strecurat furiş sus la Stoileşti, încheind poemul Vâlcii, în livezile cu prunii din  Dănicei. Am acoperit Vâlcea cu inima şi capa sufletului meu. Ştiind că prin  acest judeţ respiră însuşi Dumnezeu.

Liviu POPESCU