Valcea economică de la corupție, declin și faliment la un județ care se poate însănătoși?

Județul Vâlcea a fost multă vreme, din păcate, economic vorbind destul ”enclavizat” sau ”etanșeizat”, mai ales după 1989. Pentru că nu a avut nicio zonă educată din mediul de afaceri, din păcate, a avut un retard și la nivel național, față de novicitatea Bucureștiului. Dacă România a început prost tranziția la capitalism și democrați, Vâlcea a început-o prăpăstios. Care a implicat stagnare, declin și corupție și implicit faliment.

În 1989, economia județului Vâlcea era una industrializată de stat, ”cârpită”, ”eșec”, ”refuzată” internațional. Câteva combinate chimice, mecanice, hidrotehnice, de lemn și fabrici textile. Care produceau rebuturi de la export, ”aur curat la import, pe sub mână”. Nu era o economie de performanță, ci una de eră industrială veche, un ev mediu post socialist.

Din păcate la aproape 10 ani de după 1990, în anii 2000, economia Vâlcii este exact aceeași, numai că în diferite stadii de putrefacție economică. Cu o corupție totală, cu clasă politică, legată ombilical de această economie de stat falimentară. C u un exod în străinătate, cu pensionați pe caz de boală, cu un șomaj uriaș.

Populația județului și a reședinței intră într-un declin imens calitativ, nu că ar fi stat academic, pe vreun prim loc vreodată, numai că mediocritatea economică se leagă de mediocritatea socială.

Deceniul 2000 – 2010 surpinde Vâlcea în cel mai culminant punct de corupție – CET, Oltchim, USG, fabrici de stat, artificial ținute în viață, putrede pe interior sugrumă absolut toată viața economică a Vâlcii (căpușare, parazitare, dezmăț) Mai râu este că acești coloși generează un capitalism de cumetrie, de șpagă, oameni de afaceri locali care exploatează ultimele resurse ale acestor coloși.

La finele anilor 2010, Vâlcea era oficial într-un faliment moral, social, economic. Un județ aflat în cadere liberă. Cu o educatie precară (doar unul din doi vâlceni are bacalaureat), cu un capitalism sălbatic și cu o clasă politică extrem de coruptă. Și cu cele mai mari tunuri. Chiar și o mass-media părtașă la acest festin haotic al unui cadavru economic.

Prăbușirea Oltchimului de stat, insolvența CET, și mai târziu, cu toate eforturile de salva, cade și USG, de fapt reprezintă un incendiu economic. Un tăvălug care rade tot ce mai reprezenta etatismul de morgă. Vâlcea iese abia după 2015 din zona vechiului socialism corupt economic.  La 15 ani distanță după revoluția din 1989! Uriaș timp pierdut.

Se întâmplă o pauză de doi trei ani, terminând odată și cu desființarea ultimei relicve economice din oraș, fostul CPL, privatizat și apoi sublimat, dispărut, pulverizat.

Abia în ultimul deceniu, Vâlcea începe să rodească. Greu, treptat, mici firme încep să încolțească, apar branduri care azi au devenit naționale, cel puțin pe retailul alimentar, avem industrie automotive, chiar și Drăgășaniul se dezmorțește. Turismul este într-un salt, odată cu efeverscența Călimănești – Căciulata care întră în top 10, apoi top 5 în 2020 și de doi ani, se află pe podiumul turistic național. Sunt localități care se adaptează la turism, Vâlcea fiind o resursă imensă aici, geografic, spiritual, relifal, balnear, viticol, patrimoniu, istoric.

Vin companii din afară, momentan pe segment de prelucrare preliminară. Sunt zeci și sute de mici afaceri, în zona serviciilor. Economic de la -10, Vâlcea atinge punctul de echilibru și începe o firavă creștere, pe cifre de afaceri, pe angajați, pe contracte de muncă. În 1990, erau 110.000 contracte de muncă, în 2005 erau 67.200 iar azi sunt 89.500. CPL avea o cifră de afaceri de 1 milion de dolari, azi, complexul Schopping Center din locul lui are 10 milioane de euro. PIB-ul Vâlcii sare la 14.000 euro pe cap de locuitor de la 8.000! Numărul de apartamente construit în Râmnicu Vâlcea în ultimii 5 ani este de peste 4.000, puțin sub cele 5.500 din cincinalul 85-90. Nu mai vorbim de calitatea și spațializarea celor noi. Un oraș nou se dzvoltă de la bariera Ostroveniului spre Râureni.

Economia Vâlcii se apropie de pragul de la care va putea crește geometric doar dacă va avea infrastructură.  Sau conexiune cu marile șosele. ȘI asta devine posibil, Râmnicul fiind la 25 de km de Autostrada Sibiu Pitesti, comuna Runcu la 10 km, Călimăneștiul la 22 km, Perișani, Racovița și Câineni fiind riverane, Drăgășani la 24 km de DX Craiova – Pitești. Mai trebuie efectiv realizate legăturile.

La care este musai să adauge investitii în educație. Vâlcea este un județ cu o populație din păcate, unde ponderea zonei mediocre este destul de mare. Zona vulnerabilă și manipulabilă. Există o diferență între Vâlcea și județețe sud dunărene, destul de consistentă, la fel de mare cum este însă și între Vâlcea și Transcarpatia. Metaforic sunt cele două decenii. 10 ani despart Vâlcea de Sibiu, tot 10 ani despart Vâlcea de Oltenia de Câmpie. 10 ani de evoluție și educație.

În concluzie, Vâlcea a fost printre ultimele județe ale României care a intrat în economia europeană, abia după mai bine de 15 ani de la colapsul regimului comunist. Important este că de 10 ani, suntem pe creștere la toți indicatorii, destul de mult, însă în urma majorității județelor. Asta se remarcă la capitolul salarial.

Dar un avantaj este și acela că avem un teren virgin economic. Și este loc pentru multe afaceri și o economie diversă.

Liviu POPESCU