Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România – Valea Latoriţei
Nici dacă am fi fost de pe altă planetă, nici dacă nu am fi fost români, nici dacă nu am fi creaţia Marelui Creator, nu am fi avut decât un singur răspuns: Vâlcea deţine cele mai frumoase locuri ale României. Nu, nu excludem nici minunata Bucovină, nici măreţul Maramureş, nici solemnitatea Dobrogei, nici majestuoasa Clisură, dar templul, templul lui Dumnezeu este la la Vâlcea. Iar altarul acestui templu este Valea Latoriţei. Cel mai discret loc cu putinţă, cel mai sălbatic, cel mai înalt punct al raiului pământesc, locul unde avem cel mai frumos canion din România, unde avem două lacuri, unde avem cele mai frumoase cascade, cele mai frumoase peşteri, cele mai frumoase legende, unde poezia se joacă atât de halucinant cu proza colţului de paradis, asta este Latoriţa.
Munții Latoriței sunt necunoscuți muritorilor, au stat, ca o scrisoare de amor, în podul turismului aristocrat, o scrisoare pe care primii zei au lăsat-o ascunsă. Munţii Latoriţei sunt restrânși ca suprafață, destul de înalți și înghesuiți între spinările vânjoase ale Parângului, Lotrului și Căpățânii. Şi, ca orice oază de cer, aici s-a țesut o frumoasă legendă care vorbește despre iubirea dintre un haiduc, pe nume Lotru, și o ciobăniță, pe numele ei Latorița. Cei doi reușesc să-și împletească undele după zeci de kilometri în care aleargă paralel, de o parte și de alta a acestor munți.
Locul de întâlnire se numește, cum altfel, ,,Gura Latoriței” și este situat la 30 de kilometri de Brezoi și la 7 de Voineasa, în capătul de vest al Țării Loviștei, în inima Meridionalilor.
Chiar dacă poartă nume de regină, Latorița este un râu al naibii de înfocat, este pricinuitorul acelui defileu considerat, probabil, cel mai frumos din România. Latoriţa rupe cele mai dure roci, puse, de milioane de ani, pe pământ, de Creatorii Lumii – șisturi cristaline, gnaise, roci magmatice și calcare cristaline.
După satul Ciunget, la 610 metri altitudine, unde se află și centrala hidroelectrică de 510 MW (cea mai mare din țară), intrați în lumea minunată a defileului Latoriței, prins în chingile Munților Repezi-Părăginosu de o parte și cele ale Târnovului în cealaltă. Este primul și cel mai îngust sector al defileului, unde apa furioasă se agită peste pragurile colțuroase ale rocilor prea dure pentru a fi șlefuite, unde se ascund, în marmitele de eroziune, păstrăvi iuți și unde, în anii ’50, se practica plutăritul.
Pe la Prejbeni, la 7 kilometri după ce am intrat în defileu, drumul se strecoară pe sub versantul Târnovului, pentru a poposi într-o mică depresiune numită Borogeana. După alți patru kilometri, se ajunge la lacul Petrimanu, iar sectoarele înguste devin din ce în ce mai rare, pentru a se destinde la capătul traseului, la barajul lacului Galbenu. Deja am ajuns la 1150 de metri, altitudinea primului baraj, așadar am urcat 500 de metri. Drumul continuă pe lângă cele două lacuri spre Iezerele Latoriței și cascada Moara Dracului.Cheile sunt situate undeva în sudul munţilor Latoriţei şi la nordul munţilor Căpăţânii, lângă lacul de acumulare Petrimanu, la trei ore de mers cu maşina de la Bucureşti şi două de la Sibiu. Se ajunge pe drumul dinspre Brezoi, înainte de Voineasa, apucând spre Ciungetu şi, apoi, urmând drumul asfaltat DJ 701D, în stare mai întâi OK, apoi din ce în ce mai proastă, ajungând la nivel de gropi şi cratere, care se parcurg doar cu viteza întâi pe kilometri întregi. Cu un SUV veţi trece fără probleme (deşi cu mare atenţie), iar cu o maşină mică, doar dacă are garda la sol normală sau mai mare şi cu foarte mare grijă să nu distrugeţi baia de ulei, spoilerul sau roţile în gropane. Cel mai bine ar fi să parcaţi undeva jos, în vale, maşinile şi să o luaţi în sus cu bicicletele. Sau la picior, în funcţie de dotări.
Practic, cheile Latoriţei sunt invadate de vegetaţie luxuriantă, cu zgomot de cascade şi râul mereu în întâlniri cu pârâiaşe de munte, cu flori crescute la adăpostul cascadei şi cu păsări. Multe păsări, care au destule de dezbătut şi analizat. Şi fluturi în permanentă căutare. Oameni, din fericire, mai puţini, deşi sunt câteva puncte de cazare chiar 
lângă lacul Petrimanu (atenţie, GPS-ul îl indică prea devreme, nu vă opriţi până nu daţi cu ochii de el).
Punctele de atracţie ale cheilor – Cascada Apa Spânzurată, Lacurile Petrimanu şi Galbenu, Lacul Iezerul Latoriţei, Cascada Cheile Latoriţei, cea mai frumoasă din România, sunt căutate atât de către localnici, cât şi de către turişti.
Însă, dacă îţi doreşti doar o plimbare în sălbăticie, Cheile Latoriţei îţi vor umple plămânii de aer de munte şi inima de senzaţia unei libertăţi pure, cum rar întâlneşti.
(Viorel Iraşcu, Liviu Popescu)
Este minunat,am vizitat această zona si as repeta in fiecare an
Am lucrat acolo intre 1970- 1976, la realizarea celor doua baraje. Pana in 2008 am mai revenit pe acolo cate 1-2 zile/ an in interes de serviciu. Totul este incantator. Recomand vizitarea acestor locuri tuturor celor cu posibilitati. (auto de teren, date prealabile despre starea drumului Ciunget- Petrimanu- Galbenu).