Vâlcea, cel mai frumos judeţ din România (V)

De ce spunem că Vâlcea e frumoasă? Evident, am trezit orgolii, după câte văd aici, la mehedinţeni şi cărăşeni.

Simplu, pentru că, spunem noi, dacă am conştientiza folosindu-ne de argumente şi, mai mult decât atât, dacă în fiecare judeţ s-ar găsi cel puţin un altfel de român care să caute frumosul din fiecare crâmpei de ţară, poate că România de azi ar fi una din cele mai fermecătoare ţări din lume. Şi nu am mai înjura-o, nu am mai critica-o, am fi mai responsabili, mai cu bun-simţ şi, automat, am decide altfel viitorul…

Revenind la Vâlcea, spunem că e frumoasă pentru că nicăieri în altă parte din România nu s-au întâlnit atât de bine aproape toate „naţiile” noastre regionale.

Nouă, vâlcenilor, ni se spune că suntem olteni. Nimic mai greşit în această afirmaţie, pentru că, geografic, râul Olteniei nu este Oltul, cum pare la prima vedere, ci râul Olteniei sau bazinul Olteniei este asigurat de cursul inferior al Jiului, iar Oltul doar mărgineşte această regiune geografică. O delimitare strict geografică, şi nu una de fond.

Vâlcea, da,  are, evident, un puternic compozit oltenesc în regiunea sud-vestică a judeţului, unde predomină perfectul simplu şi portul frumos colorat al iilor olteneşti, dar nu avem prea multe în comun cu „ăştia”, ticul verbal al oltenilor de Dolj sau Olt, nu avem „boemia” prea excesivă a oltenilor. Valcea 2Am moştenit, în schimb, spiritul ager, isteţimea, hotărârea oltenească, dar nu suntem atât de „naturali” în atitudine precum cei din bazinul Jiului.

În estul Vâlcii, influenţa muntenească, influenţă care se resimte şi la Râmnicu Vâlcea, ne-a adus un pic de ordine în gândire, un stil ceva mai organizat, o moderaţie în temperament. Aici, latura dinspre Argeş şi Prahova se vede foarte bine în bunul gust al gospodăriilor, al caselor cu grădini mari, cu flori multe, într-o oarecare fandoseală cu trimitere chiar spre capitală, un pic de fudulie metropolitană (majoritatea vâlcenilor studenţi se îndreaptă spre Bucureşti şi avem cele mai dese legături rutiere cu capitala). De altfel, se simte, subiectiv,
un fel de respingere a Craiovei, dar o asumare a capitalei, cu care, de altminteri, ne leagă curse de transport din oră în oră.

Valcea 3Iar de la Călimăneşti în sus, deja se respiră aer ardelenesc. Pentru că vâlcenilor de nord le place să li se spună că sunt urmaşi ai ardelenilor care au migrat spre sud atunci când nu au mai suportat nici taxele imperiului şi nici acel unio trium nationum.

Sau, altfel spus, vâlcenii afirmă că ne situăm la intersecţia Olteniei, Munteniei şi Ardealului, luând de la cele trei regiuni istorice tot ce e mai bun.

Şi aşa este, dacă ne uităm nu doar la limbaj, care la Câineni este cu „No, Binie”, la Râmnic este „am fost acolo, dragă”, iar la Bălceşti cu „unde pusăşi asta!”. Portul popular are, de la nord spre sud, culorile alb şi negru de la ardeleni, maramele munteneşti şi culorile vii olteneşti.

Trebuie spus însă clar, judeţul Vâlcea nu a avut nici bordeiele sărăcăcioase ale Olteniei, nici casele din chirpici, nu ne-am dat cu balegă şi pământ în casă ca la Bechet sau Caracal.

Da, nu avem nici palatele ardeleneşti şi nici tabla de acoperiş muntenească. Am avut culele noastre, dar cu palatele brâncoveneşti combinate. Vâlcenii au reuşit un sincretism, am spune, având de ales între cele trei regiuni şi fiind exact tărâmul intermediar, în care nu s-au afiliat unei anumite estetici. Valcea5

De aceea avem şi casele brâncoveneşti, şi culele tip castel, şi casa cu cerdac şi prispă lungă ca în Muntenia, cu parter şi etaj. Vâlceanul nu şi-a zidit gardul ca la Sibiu, dar nici nu a pus nuiele împletite ca în Oltenia. Vâlceanul şi-a bătut ulucă, căutând, astfel, mereu intermediarul. Vâlceanul de oraş nu şi-a trântit casa pe trotuar ca în Ardeal, ci a lăsat să fie o grădină cu multe Valcea4flori în faţa casei, de unde parfumul frumos să placă drumeţilor.

Vâlceanul de tradiţie nu stă la bârfă ca olteanul la poartă pe bancă, dar nici la biserică buluc după slujbă, ca ardeleanul; vâlceanul a preferat să socializeze prin vizite la o dulceaţă sau la o ţuică bună de Goleşti sau de Pietrari, preferând, mai degrabă, stilul muntenesc de conviviu social.

Niciun alt judeţ din România nu are această şansă de a fi pus pe trei axe cultural-sociale cum este Vâlcea. De aceea, spunem din nou, fără un fals sau un ipocrit patriotism local, Vâlcea este cel mai frumos judeţ din România. Şi îi invităm pe toţi românii din celelalte 40 de judeţe să-şi caute frumosul regional…

Liviu POPESCU

One comment

  • Zamfirescu Sorin

    Vila din prima imagine a fost construita de unchiul meu profesorul de romana al liceului Lahovari, Ion Zamfirescu, intre cele doua razboaie. E adevarat are o volumetrie si o silueta eleganta care merita mentionata.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *