Urangutanisme, Pizza Ieftină, 2 ore de paiete şi zâne pictate pe muian: Cum îşi serbează generaţia Z, progeniturile de azi!

Când făceam eu 5, 6, 7, 8 anişori, la mine pe scară sau la ţară, ne făcea mama nişte prăjituri, primeam vreo 10 vecini de scară sau colegi de clasă, ascultam la Casetofon (Mag) nişte muzică Disco, jucam Dacii şi Romanii sau Fotbal cu nasturi. Primeam cărţile lui Creangă sau Ispirescu şi seara eram la hârjoneală.

Azi…

Am fost invitat de noua generaţie de părinţi care lucrează în Pipera, în noile clădiri office. Care paradoxal au şi copii. Mici evident. De  4-5 ani. Şi este ziua lor. Bun. Până aici. Hai să mergem. Unde. Locaţiiile sunt de regulă cu nume englezesc Kid Paradise, Toy’s, Kid Univers, Kid Wonderland.

Adică, sunt nişte spaţii la parter de bloc sau în vechi hale, modernizate cu acest scop. Ziua de naştere a copiilor se desfăşoară după program. între 9 şi 11, între 11 şi 13, 13 – 15, etc. Adică 2 ore. Cam cum se închiriază nunţile. Pentru că e la fel de greu să închiriezi o astfel de sală, e nebunie şi trebuie să o faci cu luni bune înainte.

Mergem. Cu maşinile. Noi părinţii. Parcăm unde apucăm. Copiii sunt toţi împăiaţi parcă. Sunt îmbrăcaţi cu tot felul de costume „ţigăneşti”, colorate, şmechereşti, paiete, aripi… Peter Pan sau zâne sau alte figuri ale desenelor animate. Intrăm. Muzica e la maxim. Latino. Două săli. Una mare cu mese şi scaune pentru copii. Una mai mică unde ne lăsăm hainele. Doi animatori. Penibili de pictaţi. Ea şi el. Un mic bar unde bem cola din pahare de plastic.

Microfon şi boxă portabilă. El e amfitrion. Copiii cică…se distrează. Amfitrionul face ca toţi dracii. Se scălâmbăie. Confundă de 3 ori numele sărbătoritei. E şi un joystick mai acana. Eu ies la ţigară. În mai multe rânduri. Conversez printre Facebook-uri cu ceilalţi părinţi. Discuţii banale. Despre orice. Vreme, familie, copii, şcoală. Când intru înăuntru, văd tot felul de concursuri. Cine ajunge primul de-a buşilea la baloane. Cine recunoaşte urangutanul sau pisica din poză. Copiii par fericiţi pentru că nu ştiu cum e altfel. Al meu e stingher, el de regulă stă prin curte cu mâţe şi câini adevăraţi. Deci nu e sociabil cu copiii generaţiei Z.

După o oră vine pizza. Pentru copii şi părinţi. Ieftină şi proastă. Se sparg baloane şi apoi vine tortul. Se dă drumul la muzică. latino. Fetiţele şi băieţii dansează. Lasciv chiar, băi, dă-mă dracu! Unele fetiţe de 5-6 ani sunt boite rău şi pe la ochi şi pe buze. Eu am fumat un pachet de ţigări, în atmosfera asta progresistă. Normal că hitul este Despacito sau alte d-astea….

Într-un final se termină că mai vin şi alţi copii să-şi serbeze ziua. Mi-e groază de această generaţie…

Când plec şi văd o pisică reală moţâind pe bancă afară mă liniştesc. Mă trezeşte brusc o fetiţa de 5 ani din grup, care fuge speriată de ea, când o vede. „Maaamiiii!”

Liviu POPESCU