Unic în România: Călimăneştiul deţine 4 Mănăstiri de Patrimoniu

De departe, judeţul Vâlcea deţine un oraş, de fapt o staţiune care le are pe toate. Adică are toate premisele unui pol de turism naţional, unicat în România. Şi care, poate, nu este cunoscut pe de-a-ntregul.

Călimăneştiul are un portofoliu demn de invidiat de toate staţiunile din România. Şi este, de departe, cel mai pitoresc oraş al Vâlcii.

Călimăneştiul este aşezat la poalele Munţilor Cozia şi deţine cel mai frumos defileu din ţara noastră – Defileul Oltului, un canion perfect, care se întinde de la Turnu până la Gura Lotrului.

Călimăneştiul deţine singura insulă locuită din România – Insula Ostrov, o arcă în mijloc de ape.

Calimenseti 1Călimăneştiul deţine izvoare minerale şi ape termale. Călimăneştiul are deja 15 piscine, şi numărul lor va ajunge la 20. Călimăneştiul are acum un Aqua Land, iar la anul va avea două, cu Mirjaul Oltului.

Călimăneştiul deţine o alee de cură balneară, o cărare la poale de munte, care este, cu siguranţă, cea mai frumoasă promenadă turistică din ţara noastră.

Călimăneştiul are un râu interior, pe care deja circulă două vaporaşe de croazieră.

Călimăneştiul are o arhitectură a caselor cu un foişor înalt, tip turn.

Calimănesti aleeDar, ce este mai important, Călimăneştiul este singurul oraş din România care are nu mai puţin de 4 mănăstiri de patrimoniu.

La poalele muntelui Cozia, nu departe de apele Oltului, se înalţă silueta zveltă a mânăstirii de călugări Turnu, situată la 600 m de staţia de cale ferată cu acelaşi nume. La poalele culmii Turneanu din masivul Cozia, de-a lungul timpului, au fost multe sihăstrii, chilii săpate în stâncă, dintre care unele se mai păstrează şi astăzi.

Biserica veche, ce se află imediat la intrare, a fost ridicată în anul 1676, pe locul alteia din lemn, ctitoria fostului episcop de RâmnicVarlaam, mitropolitul Ţării Româneşti, stins din viaţă în anul 1702. Aşezământul a fost o copie a mânăstirii Cozia-Veche, fiind refăcut de Gherasim Timuş (1894-1911), însă biserica veche a fost mistuită de flăcări în 1932, scăpând din calea incendiului doar casa lui Gherasim Timuş şi chiliile din vale. Întregul ansamblu a fost refăcut în anul 1933. Această bisericuţă mai mică are hramul ”Intrarea în Biserică a Maicii Domnului”. În jurul ei se păstrează numeroase chilii săpate în piatră, iar în incintă se află două peşteri, unde pustnicii se izolau de lume.

Calimensti 2Biserica nouă, numită şi Biserica cea mare, a fost ridicată între anii 1897-1901, de însuşi Gherasim Timuş, având hramul ”Schimbarea la Faţă”. Aceasta are forma pătrată, etajată, cu două niveluri, parter şi etaj, la fiecare nivel fiind o biserică în care se ţine slujba separat, de alt preot. Are o cupolă centrală, cu acces pe scările exterioare construite recent pe faţada de sud, dinspre lacul din apropiere.

Între anii 1935-1938 au fost construite chilii cu etaj şi întregul ansamblu a fost renovat. Până în anul 1939, aici a funcţionat o şcoală de cântăreţi bisericeşti. Vieţuitorii de aici duc o viaţă austeră, neconsumându-se carne.

Situat la 3 km de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata, pe malul drept al Oltului, şi la cca. 20 km nord de Rm.Vâlcea, ansamblul mânăstiresc de la Cozia, cu hramul ”Sfânta Treime”, la început a fost cunoscut sub numele de ”Mânăstirea Nucet”, abia mai târziu primind numele de ”Cozia”, după muntele din vecinătate.

Biserica mare cu hramul ”Sfânta Treime”, armonios proporţionată, cu ornamentaţie bogată, a fost construită de meşteri din Moravia, după modelul bisericii sârbeşti din Cruşevaţ, din piatră albă tare, între 1387-1391, ctitor fiind domnitorul Mircea cel Bătrân. Concepută după planul trilobat, ea surprinde prin precizia şi Calimensesti3perfecţiunea realizării artistice. A fost sfinţită la 18 mai 1388. Partea superioară a chenarelor de la ferestre, rozetele de deasupra lor şi pictura din pronaos datează din timpul lui Mircea cel Bătrân. Pictura a fost renovată în 1517, în vremea lui Neagoe Basarab, când s-a făcut şi fântâna care îi poartă numele, după cum se vede într-un fragment de inscripţie; între anii 1706-1707 i-a fost adăugat pridvorul, s-a refăcut pictura din incintă şi s-au adăugat cerdacurile, chiliile şi s-a reconstruit havuzul cu apă (baptisteriul din faţa bisericii). Toate acestea s-au făcut de către paharnicul Şerban Cantacuzino. Pictura originară se păstrează în naos, unde, pe peretele de vest, sunt pictaţi Mircea şi fiul său Mihail, în costume de cavaleri, iar în stânga se află portretul lui Şerban Cantacuzino.

Catapeteasma originară din lemn a ars şi a fost refăcută în 1794 din cărămidă, fiind zugrăvită în anul 1907. Crucea de pe turlă este din timpul lui Mircea, iar policandrele din naos şi pronaos au fost dăruite mânăstirii de domnitorul Constantin Brâncoveanu. Clădirile au fost refăcute de domnitorii Bibescu şi Ştirbei între anii 1850-1856; tot atunci s-au construit şi două pavilioane, din care se mai păstrează cel din stânga, care a fost reşedinţă calimănesti vapordomnească de vară.

În pronaos se găsesc mormintele voievodului Mircea şi al monahiei Teofana, mama lui Mihai Viteazul, călugărită după moartea fiului ei, decedată în 1605. Piatra funerară a domnitorului este o copie a celei originale şi datează din 1938.

Ostrov este un schit de călugăriţe, cu hramul ”Naşterea Maicii Domnului”, şi se află amplasat pe o insulă a lacului de acumulare al hidrocentralei Călimăneşti de pe râul Olt, fiind legat de staţiunea balneo-climaterică Călimăneşti-Căciulata printr-un pod, la o distanţă de 5 km de la halta C.F.R. Călimăneşti-Jiblea.

Biserica este rezidită pe locul unei biserici mai vechi, din secolul al XIV-lea sau începutul secolului al XV-lea, între anii 1520-1521, fiind ctitorită de domnitorul Neagoe Basarab şi soţia sa, doamna Despina.

S-a sfinţit nezugrăvită, pentru cult folosindu-se în prima fază icoane pictate, aflate astăzi în Muzeul de Artă al României. Altarul a fost pictat în 1752, restul bisericii fiind în stil frescă, de o remarcabilă valoare artistică, şi a fost terminat în anul 1760. Tot atunci i s-a înlocuit şi inscripţia din pisania veche cu un text românesc, scris cu litere Calimenesti4chirilice.

O mare podoabă de arhitectură interioară, care a infrunţat vremurile, este ”tâmpla aurită”, din lemn de tei, care datează exact de la zidirea bisericii. Icoanele împărăteşti sunt foarte vechi, unele ipoteze susţinând că ar fi chiar cele originare. Icoana Maicii Domnului a fost restaurată în 1791 de Ioan Zugravul.

La 22 decembrie 1838, chiliile şi clădirile existente au fost distruse de un incendiu, fiind rezidite pe temeliile vechi, în anul 1940. Principalele restaurări s-au făcut în anii 1940, 1956-1957, 1962-1963.

Din timpul lui Neagoe Basarab au rămas trei icoane: Sfântul NicolaeCoborârea de pe cruce şi Sfântul Sava, toate de o mare valoare artistică, în prezent aflate în custodia Muzeului de Artă al României.

Mânăstire de călugări, cu hramul ”Sfântul Gheorghe”, mânăstirea Stânişoara este amplasată la poalele masivului Cozia, pe versantul său sudic, pe teritoriul localităţii Călimăneşti, judeţul Vâlcea. Accesul se face pe valea Păuşa-Stânişoara pe directia nord, plecând din halta CFR Păuşa-Căciulata, la aproximativ 6 km, sau din statia CFR Turnu, pe direcţia est, la aproximativ 4 km.

La Nucet-Stănişoaraprimul aşezământ monahal a fost un schit construit din lemn (nu se cunoaşte data construirii), ce se leagă de numele sihaştrilor Meletie, Neofit, Isaia şi alţii, veniţi pe aceste locuri de la mânăstirea Cozia şi trăitori ai peşterilor de aici.

În 1747Gheorghe Clucerulîmpreună cu alţi boieri din Piteşti, zidesc aici o biserică, ce a fost pustiită în 1788 de năvălitorii turci, care au incendiat biserica, iar pe călugări i-au omorât.

Între anii 1803-1806 este reconstruit schitul Nucet-Stânişoara de către monahii Sava şi Teodosie, veniţi de la Athos, sprijiniţi de episcopul Iosif I al Argeşului, dar incendiul din 1850 va distruge întregul aşezământ.

Calimănesti5Actuala biserică din piatră a fost construită între anii 1903-1908, sub ctitoria episcopului Gherasim Timuş, stareţ fiind Nicodim Manu. În anul 1937 se construieşte biserica paraclis. Au participat la punerea pietrei de temelie şase arhierei membri ai Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. La aceea vreme, în incinta mânăstirii se găsea o casă de odihnă cu 100 de paturi.

Întregul aşezământ monahal se află într-un cadru natural liniştit, înconjurat de frumuseţi naturale ispititoare. Monahii duc o viaţă austeră, hrănindu-se fără carne.

5 comments

  • Daca doriti mai multe detalii va stau la dispozitie.

    Dan Zamfirache
    Membru al Societatii Numismatice Romane
    si al Federatiei Filatelice Romane – sectia Cartofilie

  • nelus manda

    Bravo Gigi,esti cu adevarat un mesager al frumusetilor Calimanestiului !

  • ESTE BINE, CA ORICE ROMAN SA VIZITEZE STATIUNEA CALIMANESTI FIIND O ZONA DATATOARE DE SANATATE FIZICA SI DE SANATATE SPIRITULA….
    CINE TRECE PE AICI, PLECA SANATOS IN PRIMUL RIND SPIRITUAL…. PREMIZA IMPORTANTA IN ATINGEREA SCOPULUI FUNDAMENTAL AL ORICARUI CRESTIN ORTODOX: MANTUIREA SUFLETULUI….”DEGEABA AI AVERI SI TOATA LUMEA LA PICIOARELE TALE ….DACA TI-AI PIERDUT SUFLETUL NU MAI ESTI VIU…..”!!!!!!!!!!!!

  • Felicitari! Calimanestiul merita mai mult!! E doar Perla Noastra (a Sinaiei cum o numea Iorga!)

  • Da pe un spatiu asa rstrans judetul Valcea are cele mai multe Biserici si manastiri!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *