Unde au greşit puciştii din PSD sau „revoluţiile se fac de jos în sus”

Grupul de pucişti a suferit o înfrângere zdrobitoare după matematica votului; probabil că, pe fond, nu e atât de mare diferenţa, dar cei care au mers pe formula Dragnea nu au identificat, în alternativă, o chestiune coerentă şi cu viitor.

Unde au greşit puciştii şi dacă mai există vreo posibilitate de confruntare în PSD?

Urmărind conferinţa Firea – Ţuţuianu – Stănescu, pot spune că s-a încheiat, din partea grupului, această tentativă de a schimba structura conducerii centrale a partidului. Singura şansă este ca Firea să înţeleagă greşelile de fond pe care le-a făcut şi să gândească o altă strategie. În ceea ce-i priveşte pe ceilalţi din jurul ei, afirm clar că aventura lor politică s-a încheiat, probabil chiar şi cariera.

O revoluţie sau, mai bine spus, schimbarea status-quo-ului într-un sistem nu se bazează pe anvergura personajelor care o cer. Se fundamentează pe o formulă care porneşte printr-o pregătire a terenului, printr-o informare şi stârnire a maselor pe care te bazezi. Nimeni nu vine după tine doar pentru că eşti tu frumos şi deştept şi ai un brand.

Scrisoarea lansată pe piaţă putea fi un document bun şi coerent (da, şi cel mai mărunt lider PSD din Bobohalma din Vale e conştient că Dragnea- Dan – Dăncilă nu capitalizează voturi, ci le iroseşte), dar un document care trebuia promovat cu cel puţin o lună – două până la un eventual CEx, dacă nu chiar un congres extraordinar. Avem cazul reuşit la PLD (gruparea Stolojan – Stoica – Muscă) din anul 2007, facţiune rebelă din PNL, care s-a coagulat în partid, dar aceştia au străbătut ţara, prezentând organizaţiilor interne unde se diferenţiază ei de linia Tăriceanu.

Gruparea Firea – Stănescu – Ţuţuianu a preferat să se bazeze doar pe TV şi pe un bombardament de informaţii, sperând că vor atrage simpatii. Au reuşit să atragă, ce-i drept, dar nu din propriul partid, ci dintre opozanţi. Firea şi compania au fost reevaluaţi de #rezist şi de cei care sunt anti-PSD ca vocaţie. Un factor bumerang, care i-a izolat în partid, şi chiar şi de propriul electorat.

Aşadar, dacă făceau o muncă în teritoriu, cu adunări în partid, cu o serie de dezbateri, puteau spera – nu neapărat să-l dea jos pe Dragnea, dar să împingă liderul spre un pas lateral, dacă, de exemplu, la CEx ar fi obţinut măcar 20 de voturi. Era un semnal clar pentru lider că, la următorul CEx, se trece de jumătate.

Prin urmare, cei 3 au greşit fatal pentru că s-au grăbit, s-au bazat doar pe notorietate. Dar, în afară de Firea, restul sunt prost vorbitori şi nu au un portofoliu în spate. Aliaţii lor au fost organizaţiile rebele – cea a lui Tudose, Timişul şi cele ale altor câtorva, deja consacraţi în partid ca fiind anti-Dragnea, dar care nu contează în economia partidului. Surpriza vine din Ardeal, unde cei de acolo sunt chiar „Real PSD”, fără a jigni organizaţiile din Oltenia sau Moldova. În Transilvania, social-democraţii sunt ceva mai ancoraţi în realitatea ideologiei de partid, pentru că acolo există o dreaptă puternică. PSD Ardeal a înţeles că documentul prezentat de dizidenţi este o scrisoare compusă la ceas de seară, cu demisia lui Dragnea ca temă centrală, iar restul de puncte au fost băgate ca umplutură, ca să nu pară doar o imprecaţie ieftină.

Este clar că Firea doreşte preşedinţia partidului şi candidatura la prezidenţiale. Şi este clar că nu cochetează cu dreapta, serviciile sau Iohannis. Numai că lupta ei internă în partid a început-o prost şi cu o companie extrem de slabă. Dacă mai vrea ceva, trebuie să reseteze strategia; dacă nu, va trebui să se resemneze intern şi să joace în acelaşi film cu Dragnea, că poate, poate, cel din urmă uită rătăcirea ei de o vară şi o va propulsa anul viitor spre Cotroceni (în lipsă de altceva/altcineva).

Cel mai slab din toată povestea asta mi se pare Victor Ponta, un tip care, pe zi ce trece, se cufundă într-o mocirlă şi într-o zonă de penibil care nu îi mai oferă nicio şansă politică. Este doar un Rareş Bogdan, dar în domeniul politic, şi în niciun caz o alternativă.

În fine, ca nişte concluzii personale – Dragnea trebuie să ştie că ceea ce s-a întâmplat vineri nu este o mare scofală. El a punctat doar pe erorile grupării dizidente. Chiar dacă a avut vreo 50 de voturi pentru, nu sunt toate date cu drag, ci, pe fond, au fost acordate pentru că „dincolo” nu era nimic coerent. El nu a crescut în sondaje, şi nici partidul, ba dimpotrivă. Paradoxul face ca, din această ecuaţie, să iasă bine un personaj neaşteptat: premierul Dăncilă, care nu a defilat deloc în aceste 2-3  zile pe culoar şi nu a avut nicio poziţionare partizană evidentă.

Stănescu, Ţuţuianu şi Neacşu şi-au sfârşit cariera politică definitiv, la nivel naţional, la ei acasă poate vor mai conta.

Şi foarte prost a ieşit şi Firea, numai că ea, aşa cum am spus, are în faţă mai multe variante, dacă mai doreşte să conteze politic. În schimb, Liviu Dragnea, dacă are maturitatea necesară şi cu condiţia să ştie că nu poate avea un viitor politic mai mare decât cel de acum, trebuie să caute el însuşi soluţii coerente de predare civilizată a ştafetei, şi nu prin bizantinism, cum s-a practicat în acest partid din 1990 până acum.

Liviu POPESCU