Unde a greşit PSD-ul şi unde a câştigat PNL-ul?
Ultima greşeală este, evident, cea de azi, atunci când au văzut că boicotul lor nu a mers. Ar fi putut foarte bine să intre în sală şi să participe la dezbateri. Dar au păţit exact precum elevii de şcoală care vor să chiulească de la oră, mizând că, din cauza numărului celor rămaşi, proful nu va ţine ora. Uite că ora s-a ţinut, iar cei care au chiulit au fost exmatriculaţi.
Dar asta este ultima dintr-o serie usturătoare de greşeli care au dus aici.
Din punct de vedere istoric şi conceptual, PSD nu a fost niciodată un partid cu priză la categoriile ceva mai subţiri, mai şcolite ale României. A fost un partid al maselor, un partid preferat de zonele paupere şi nedezvoltate ale României. Un partid care s-a născut convulsiv, prin mineriade şi post-socialism cu faţă umană. Un partid care avea un sprijin popular.
Numai că masele se schimbă. Poporul din anii ’90 şi chiar din anii 2000 nu mai este acelaşi cu cel de azi. Cu fiecare stradă asfaltată, cu fiecare budă care dispare din fundul curţii, cu fiecare basma care se duce biologic, PSD-ul paradigmatic al lui Iliescu s-a contractat şi partidul a ajuns la o inflexiune. Trebuia să se adapteze. Numai că au suferit o mare păcăleală.
Alegerile din 2016. Faptul că dreapta a fost o mare dezamăgire, iar guvernarea Cioloş s-a dovedit una extrem de ştearsă a făcut ca electoratul exigent al dreptei să nu vină la vot, cu excepţia militanţilor de partid. Simpatizanţii, nu. Electoratul de dreapta, spre deosebire de cel de stânga, nu este unul gregar şi nu poate fi mânat.
Astfel, în urma unei prezenţe de 39%, PSD a obţinut un scor colosal, peste cel de 30-33 de procente. Nu au fost votaţi de dreapta, ci de către electoratul propriu. Scorul final al PSD a fost de 46%, un scor înşelător, care le-a oferit senzaţia că pot face orice. Ceea ce au şi făcut, în doar o lună. OUG 13, în luna ianuarie, a scos în stradă jumătate de milion de oameni. Majoritatea nici nu fuseseră la vot. Dar a fost o trezire totală a electoratului de dreapta, care a început să fie vigilent.
Şi aici începe greşeala PSD. În loc să se adapteze noii societăţi – România este un stat european, un stat legat ombilical, din punct de vedere economic, social, politic, de UE -, PSD pleacă în sens invers. Începe să devină un partid clientelar, un partid care, în loc să vină cu figuri noi, să încerce să placă elitelor, să interacţioneze cu societatea civică, intră în război cu ea. Apar teoriile statului paralel, sorosismul, conjuraţiile mondiale, mai rămânea să vină bubulii.
Incompetenţa şi coruperea statului până la formarea unor adevărate reţele de tip mafiot, mica înţelegere, banii pentru funcţii, banii pentru partid, banii pentru linişte capătă numele de „Românism, Tradiţii, Identitate”, şi cei care se opun sunt răi, sunt corporatiştii care vor să ne distrugă seva naţională. PSD intră galopant într-o spirală nocivă, balcanică, sunt scoase, din tot felul de sarcofage, numai nulităţi, numai indivizi de neam prost, oameni fără charismă. Sunt jigniri pe faţă atât pentru electoratul evoluat, cât şi pentru cel care se afla în plină dezvoltare. „Jigodeala este pe faţă”, se spune, nu mai este politica aia cu mănuşi, perversă, de pe vremea PDL sau a PSD condus de Ponta şi Năstase.
Numai că România are o altă Românie în afară. Şi nu ne referim la diaspora IT-iştilor, ci la sutele şi miile de strungari, sudori, lăcătuşi, bandante, ospătari, şoferi din Italia, Spania, Anglia, care înţeleg, pentru prima dată, noţiunea de Calitate a Vieţii din Vest. Aceştia devin cei mai aprigi contestatari ai PSD. Nu exclud şi o formă de manipulare, dar aceasta e foarte uşor de făcut atunci când ai exponenţi de seamă precum Codrin, Nicolicea, Dragnea, Nicolae, Bădălău. Chiar şi la Vâlcea, am rămas stupefiat când, pe lista de europarlamentare, ne trezim cu Alin Pavelescu. Nu am nimic cu el, Doamne Fereşte, dar chiar altceva nu se găsise pentru el?
PSD pierde total busola după ultimul efort al unui premier domestic (Tudose) de a scăpa de Carmen Dan, exemplul anacronic al incompetenţei totale într-o funcţie. Şi atunci PSD aruncă peste bord orice urmă de resetare. Devine partidul cu cei mai incompetenţi oameni propuşi, adăugând-o pe Viorica Dăncilă în schemă. Partidul intră în război direct cu România educată, cu România bunului-simţ, cu România civilizată. Partidul intră în insolvenţă totală din punct de vedere moral (ajunge să-l propună pe Nicolicea ministru la justiţie!!!) şi apoi în faliment, odată cu arestarea lui Dragnea. Învins de societatea civilă, învins de România.
Unde a fost abil PNL? Un partid care nu diferă decât, poate, cu câteva clase faţă de PSD (metaforic, unde un pesedist are 8 clase, un penelist are 12, unde un pesedist are colegiu de 3 ani, un penelist are studii de 4 ani), deci nu e prea avansat, a ştiut însă să se plieze în faţa societăţii civile. Şi să renască, cu ajutorul lui Iohannis şi pe fondul lipsei de alternativă. În timp ce USR rămăsese în stradă, să salute cu şampanie arestarea lui Dragnea, PNL a intrat în birouri şi a anunţat oficial că a învins, pregătindu-se de preluarea puterii. Deh, experienţa.
Revenind la PSD şi la cum sau dacă mai poate ieşi din acest faliment… Mi-e greu să spun, s-ar putea să nu mai iasă vredată. Indiferent de câte gafe va face PNL la guvernare, PSD nu va puncta având actuala garnitură de oameni. Şi cu aceste tâmpenii: retorica mediocră de genul stat paralel, conjuraţii mondiale şi alţi bubuli soroşişti. Lumea se schimbă, trăim zilnic un upgrade mental., cu excepţia, poate, a trei moşi din Ghiroiu şi a două vârstnice din Mizil.
La ora asta, PSD are nevoie, ca de aer, de oameni cu IQ, cu popularitate, profesionişti, decenţi. Dar e o utopie să creadă cineva că aceştia ar veni spre PSD. Niciodată, atâta vreme cât BPN-ul este compus din cei actuali.
Nici PNL nu este un partid de viitor. Au în faţă o provocare. În trecut, ei s-au purtat, cu statul român, exact ca PSD. Numai că nu au avut timp să-l agreseze total, cum a avut PSD. Acum PNL trebuie să nu repete nimic din ceea ce ştim cu toţii că se practica în politică. Mai mult, toţi ochii sunt asupra lor. Ochii USR, PMP, PSD, Facebook, ochii noştri.
Liviu POPESCU
