Unde a greşit Pîrvulescu în revoluţia sa pentru Râmnic ?
De departe, este cea mai mai reuşită campanie pre/electorală pentru primăria Râmnicului. Mă refer la profesionalismul celor care i-.au făcut lui Pâirvulescu acest carusel de imagini, clipuri, o gândire de campanie occidentală, şlefuită, destul de vizibilă şi care a reuşit să echilibreze o luptă pentru Râmnic, care acum un an, se anunţa anostă şi fără surprize.
Însă, această revoluţie prezintă mai multe carenţe, unele din ele, destul de slab tratate şi care pot aduce un mare fiasco pentru candidatul PNL,, în data de 27 septembrie.
În primul rând candidatul ales. Virgil Porvulescu, cruciatul anti-Gutău, nu are un background. Nu are un trecut vizibil, nu este un luptător, nu este un dizident apriori. Nu vine dintr-un mediu de afaceri, unde să spunem a oferit 1000 de locuri de muncă bine plătite. Nu este un personaj crescut în lupte, ba dimpotrivă, promiscuitatea unei funcţii în fostul guvern PSD, se prea poate să fi fost un handicap. De aceea, nu merge parafa #rezist, asupra candidatului. Dar să spunem că situaţia asta dubioasă a fost escamotată prntr-o retorică continuă în ultimele 9 luni.
Al doilea lucru, revoluţia virtuală şi ulterior în stradă, a USR, împotriva regimului Dragnea, a avut succes, pentru că vorbim de un Liviu Dragnea, omul care acaparase o ţară, necrozase instituţiile statului, dăduse peste cap sistemul judiciar din România. Gutău, nici pe departe nu este Dragnea şi acţiunile sale sunt mici gâinării şi avem de a face cu un sistem provincial de aspecte obscure care nu pot produce o revoluţie, o stare generală de nervozitate.. Numai că Pârvulescu, de fapt campania lui a încercat o suprapunere de mesaje anti-Gutău, pe sistemul practicat de USR anti-Dragnea.
Plus că la USR, purtătorii de mesaj erau smart people şi nu agresori de spaţiu virtual. USR şi strada civică coagulase în lupta cu regimul lui Dragnea toată intelighenţia din România, în schimb, revoluţia anti-Gutău a lui Pîrvulescu nu a reuşit decât să adune personaje de calitate îndoielnică aproape. Forme de oportunişti sau persoane care au pierdut sinecuri la stat şi aşteaptă altele. Pârvulescu nu a stârnit mediul economic majoritar sau cultural calitativ din Râmnicu Vâlcea.
Chiar dacă Virgil Pârivulescu să spunem că are un trecut obscur, putea să aibă nişte aliaţi de top. Clipuri vizibile în care să spunem Forumul Cultural, societăţi culturale, reviste, teatre, lumea muzicii, artişti, Forumul Economic al Râmnicului, oameni de afaceri de primă mână, oameni care doar dacă apar dau 1000 de autografe, să apară lângă Virgil şi să spună că e momentul unei resetări a oraşului, a mentalului. Pentru că o spun eu, chiar aşa e. E nevoie de o resetare totală a modului de a guverna local la Vâlcea sau Râmnic. Dar eu sunt eu, un banal jurnalist de săptămânal vâlcean. Trebuia alături de Virgil să apară, omul economic numărul 1 al Vâlcii sau omul de cultură numărul 1. Adică nişte personalităţi care să fie eleganţi în exprimare şi să adere la această cauză.
Din păcate nu există aşa ceva. Cruciada lui Pârvulescu se desfăşoară cu tot felul de personaje şi limbaje agresive de net. Cu un iacobinism demn de anii 50. De aceea, cruciada nu are substanţă, nu are dimensiunea de credibilitate, de legitimitate, de forţă profundă. Are senzaţie de bâtă în cap. Ceea ce nu produce schimbări, ci delimitare. Un om cerebral, fuge spre USR, ca supapă. .
Priviţi cruciada tinerilor USR sau din ONG-urile civice, timp de trei ani, din stradă, împotriva lui Dragnea! Calitate, mesaj, umor penetrare şi un final victorios. Asta se traduce că Virgil nu a reuşit să strângă lângă el, personaje cu talent, consilieri de imagine rafinaţi şi nici vectori care să placă.
Oare ce e mai bine şi util? Să te susţină un şomer, un asistat social, un neîmplinit socio-profesional sau un tip realizat care are venituri de peste 1000 de euro lunar, din privat? Aici rezidă secretul unei revoluţii.
Acum două luni am avut o întâlnire cu Virgil Pîrvulescu. Dincolo de faptul că a fost o întâlnire elegantă, cu mult bun simţ, cu un interlocutor chrsimatic, am punctat câteva lucruri care ar fi putut schimba situaţia. Poate că dacă se întâmplau aceste lucruri şi alianţa cu USR nu ar fi fost un eşec.
În fine, acestea fiind lucrurile, îi urăm succes candidatului PNL la primărie, deşi cum am spus, am eziările mele cu privire la succesul acestei revoluţii.
Liviu POPESCU