Una dintre frumoasele clădiri ale României se află la Râmnicu Vâlcea
Una dintre cele mai frumoase clădiri din Râmnicu Vâlcea și printre cele mai frumoase din România, se află pe strada Carol și adăpostește Muzeul de Artă. Oricine trece pe lângă ea sau intră în interiorul acestei curți, nu are cum să nu ”caute” marea din apropiere. Pentru că stilul mediteraneen, cu acel patio de interior, te duce cu gândul la țărmurile andaluziene, la Sant Michele.
Spatiul eclectic, florentin cu tencuială calcioreale, armonios, al partii „istorice” a cladirii, reuneste elemente stilistice multiple romanice, gotice, renascentiste, creand o impresie generala de vila italiana, accentuata de existenta gradinii interioare, terasata, cu portic si acoperis din olane.
Cladirea care adaposteste Muzeul de Arta a apartinut familiei Nae si Tita Simian originari din Salistea Sibiului, proprietari ai unei fabrici de incaltaminte in Râmnicu Valcea, la jumatatea secolului XX.
Casa a fost confiscată în 1947 de către regimul comunist și a fost sediu al organizațiilor de femei, de tineri ai partidului. Spre finele anilor 50 devine o colecție muzeală, cu păsări împăiate, care ținea de Muzeul Regiunii Argeș. Ulterior se îmbogățește cu artefacte și tablouri.
După 1968, devine muzeu județean și primește una dintre cele mai bogate colecții de tablouri – Colecția Capeleanu, un număr de 70 de picturi.
”În prezent muzeul nostru găzduiește 3.000 de exponate. Din care 1000 sunt grafică, avem câteva zeci de sculpturi, artă vizuală și iconistică medievală. Toate în zece săli de expunere. Avem o sală pentru iconistică, o sală vitraliu”, spune directorul muzeului, prof. dr. Claudiu Tulugea.
De altfel, colecția familiei Dumitrescu este cea adusă în 2017 de actualul director și care ocupă două săli de expunere. O colecția cu o valoare de peste 2 milioane de euro. Toate tablourile muzeului sunt expertizate de experți ai Ministerului Culturii.
În mare parte exponatele sunt piese donate de diferite familii, achiziții directe ale muzeului, exponate de o valoare impresionată, găsite din întâmplare precum tablourile Cerăceanu, 9 la număr, la Căminul de Vâstnici din Zătreni.
Dar mai presus de aceste colecții de tablouri, de sculpturi, clădirea în sine este un exponat. Modul cum este împărțită, acustica sălilor, care au fost folosite pentru concerte de muzică clasică, diferite corale, festivaluri de jazz. Această clădire este absolut unică. O bijuterie arhitecturală în centrul Râmnicului, într-un oraș al cărui centru istoric a fost demolat în proporție de 70% în anii 80, de regimul comunist. Această superbă construcție a scăpat ca prin mine, ultimele blocuri ceaușiste oprindu-se la nici 50 de metri de ea.
Este o clădire care trebuie obligatoriu vizitată, simțită, atinsă, pipăită, să îi simți vibrația., istoria, visul. Povestea. Pentru că are și multe povești, una cu aurul ascuns, pe care ți-l vor spune custozii de aici. 
”Este una dintre clădirile de patrimoniu ale acestui oraș. O clădire muzeu în sine. O oaza de liniște și relaxare, aici la poalele Capelei. O clădire care adăpostește colecții ale umanității, artă, frumosul. Este o clădire unde au loc evenimente culturale, pentru că ideea mea este de a lega acest muzeu de comunitate, de a-l face un actor important pe scena urban socială. De a aduce tineri la muzeu dar de a duce și muzeu către tineri”, mai spune directorul Tulugea.
Frumusețea arhitecturii acestei clădiri a determinat un vâlcean să-și ridice o casă personală exact copie a Muzeului de Artă. Astfel, în Râmnicu Vâlcea avem în prezent două construcții gemene, în același stil mediteranean.
Liviu POPESCU
