Una dintre cele mai vechi case de locuit din Vâlcea (peste 200 de ani!) în plin proces de restaurare
În satul Pojogi, comuna Stroeşti din judeţul Vâlcea, o echipă de şase studenți, patru la arhitectură şi doi la alte facultăţi, au realizat releveul uneia din casele vechi, reprezentative pentru comunitate.
Comunitatea locală, prin preot, Părintele Nicolae Belbu, și câțiva săteni preocupați de istoria și identitatea locului și-au propus să salveze casa și să-i dea o nouă viață.
În fosta școală, aflată în vecinătatea bisericii și a casei în studiu, a fost amenajat un muzeu al comunității pe care vă invităm să-l descoperiți. În condițiile în care mediul rural se depopulează accelerat și locurile își pierd identitatea și spiritul, astfel de inițiative merită sprijinite și încurajate. – Pro Patrimonio
Casa de locuit este una din satul Dianu care a fost demontată bucată cu bucată și așezată în curtea bisericii unde se află în plin procesul de resturare.
S-ar putea să fie una dintre puținele case care datează din anul 1800 și care mai este în picioare în județul Vâlcea.
”La final tot ansamblul format din Biserica de Zid, casa țărănească și școala veche unde avem un superb muzeu să formeze un complex de patrimoniu de excepție. Mulţumim studenţilor implicaţi Bianca Dumitru, Raluca Mihăilă, Mădălina Dobre, Andrei Fătu, Robert Gherghişan şi Ana Marţiş precum şi arhitectei Raluca Munteanu, coordonatoarea proiectului”, spune primarul Toma Ciolacu.
Biserica unde se restaurează casa a fost ridicată la 1819–1820 de către stolnicul Constantin Borănescu și soția sa, Anca Borănescu, fiica lor Elena Borănescu precum și biv vel serdar Nica Vlădescu. 
Pictura datată în același timp cu lăcașul de cult a fost realizarea zugravului Gheorghe și a ucenicului Iancu – nume distinse în proscomidie (masă sau firidă în peretele de nord al altarului unde se săvârșește proscomidia, e o ceremonie pregătitoare euharistiei, ce constă în depunerea – și eventual tăierea – pâinii și a vinului pe vasele de cult, și în ofertoriul propriu-zis, are loc înainte de proclamarea cuvântului).
Pictura datată în același timp cu lăcașul de cult a fost realizarea zugravului Gheorghe și a ucenicului Iancu – nume distinse în proscomidie (masă sau firidă în peretele de nord al altarului unde se săvârșește proscomidia, e o ceremonie pregătitoare euharistiei, ce constă în depunerea – și eventual tăierea – pâinii și a vinului pe vasele de cult, și în ofertoriul propriu-zis, are loc înainte de proclamarea cuvântului).Preotul Belbu Nicolae este un iubitor al zonei și dorește să salveze toate construcțiile care au o vechime și o arhitectura specifică zonei. ÎÎn acest sens, preotul face un apel pentru salvarea unui alt monument, o casă tip culă veche de peste 100 de ani.
”Casa reprezintă o arhitectură tipic oltenească, specifică sfârșitului de veac XIX început de sec. XX, și pe care o găsim la clasa boierească mică și mijlocie. Construită cu nivel și cerdac deasupra căruia încă se vede frumos blazonul familiei cu inițialele și anul de slobozire, 1908. La prima vedere pare ca nu mai este nimic de făcut, întru-cât urmează prăbușirea. Privită însă cu ochi de meseriaș, ea poate fi salvată. E construită pe temelie solid zidită din piatră. Nivelul se sprijină pe arcade și bolți zidite cu măiestrie într-o pivniță spațioasă. Sobele sunt aidoma celor din Culele Măldărești,
construite monumental tot la trecerea dintre cele două veacuri. Încă mai există și o parte din vechiul mobilier. Ca urgență ar fi schimbarea tablei de pe acoperiș și este partea cea mai scumpă. Dar dacă vă uniți mulți, contribuția personală a fiecăruia o să fie mai mică. Poate unii dintre dumneavoastră lucrează cumva în administrația publică și știu ce înseamnă un proiect european, însă eu nu cred că vă puteți baza pe autoritățile locale, dar poate că este o soluție… Tot dumneavoastră puteți să îi contactați pe moștenitorii lui Preoțescu, care au vândut averea familiei după 2000 și din acel câștig, cu un minimum, ar putea contribui și ei.
construite monumental tot la trecerea dintre cele două veacuri. Încă mai există și o parte din vechiul mobilier. Ca urgență ar fi schimbarea tablei de pe acoperiș și este partea cea mai scumpă. Dar dacă vă uniți mulți, contribuția personală a fiecăruia o să fie mai mică. Poate unii dintre dumneavoastră lucrează cumva în administrația publică și știu ce înseamnă un proiect european, însă eu nu cred că vă puteți baza pe autoritățile locale, dar poate că este o soluție… Tot dumneavoastră puteți să îi contactați pe moștenitorii lui Preoțescu, care au vândut averea familiei după 2000 și din acel câștig, cu un minimum, ar putea contribui și ei.