Un sat abandonat din Țara Loviștei a intrat în atenția oamenilor de afaceri

Una dintre cele mai mici comune vâlcene, o inimă montană în mijlocul Țării Loviștei tinde să renască prin turism. Primarul Cătălin Daneș spune că viitorul întregii zone este unul care se împletește cu turismul. În acest sens, în localitate a fost pusă la punct toată infrastructura și sunt șanse mari ca drumul județean, fost național să fie complet asfaltat în perioada uirmătoare.

Dar un aspect inedit vine din altă parte. Se pare că un sat abandonat, cu o istorie zbuciumată din Titești a intrat în atenția unor oameni de afaceri, care au fost aduși în zonă, chiar de parlamentarul vâlcean, Laurenția Cazan. Acest sat ar putea renaște turistic în anii următori.

Satul abandonat a devenit în timp o curiozitate pentru turiștii sau călătorii aflați în trecere pe aici: drept satul părăsit. Cum te abați de la primărie în jos, pe panta unui deal, se vede un grup de 30 — 40 de case pustii, înconjurate de buruieni și arbuști.

„Este vorba de satul Cucoiu, sat vechi, care a fost abandonat în ultimii 25 de ani iar toată populația a migrat aici sus pe culme, refăcându-și efectiv gospodăriile. A fost o acțiune neimpusă de cineva decât de natură”, spune Cătălin Daneș.

De fapt satul Cucoiu, vechi de peste 500 de ani, a fost un sat de fugă, ascuns la baza versantului și ferit din calea invadatorilor. Satul era sub cota drumului comercial sau militar, funcție de situație, care venea dinspre Ardeal spre Muntenia.

„Acum nu se știe exact de ce străbunii celor din Cucoiu au ales să-și facă vatra chiar acolo jos. Cert este că nu se vede de sus de pe culme, decât dacă dacă privești cu atenție printre pâlcurile de arbori. Dar să ne imaginăm că în urmă cu sute de ani nu erau case mari, ci unele mici. Acest drum al Loviștei era folosit de armate, fie cele habsburgice, fie otomane și deci era extrem de periculos să ai casa în drum. Nu mai spun de cei care veneau să strângă birurile. Din calea acestora, titeștenii fugeau și se retrăgeanu în satul ascuns sub culme”, spune Daneș.

Dar ceea ce a însemnat pe vremuri un avantaj geografic, s-a transformat în ultimii 50 de ani într-un coșmar pentru sătenii din Cucoiu. Toate ploile și toți torenții curgeau chiar peste case. În timp s-au format adevărate mlaștini care le distrugeau oamenilor grădinile. Se formau lacuri pline de noroi care în timp au afectat structura de rezistență a caselor și a școlii.

„Autoritățile comuniste nu au vrut să-i ajute pe oameni, probabil că nu au uitat faptul că prin anii ’50 loviștenii au luat arma în mână și au umplut munții din zonă cu cuiburi de partizani. De aceea au tărăgănat strămutarea”, a mai spus edilul Daneș.

În cele din urmă, când deja ruperile de maluri au pus în pericol toată linia estică a satului Cucoiu, obștea din localitate le-a dat oamenilor locuri de noi de casă și, în cele din urmă, în 10 ani tot satul s-a mutat chiar pe culme, pe marginea vechiului drum al Loviștei.

Iată că satul părăsit a devenit un obiectiv turistic și dacă lucrurile merg în direcția bună, sunt șanse că avem aici, un frumos sat turistic, cu totul renăscut.