Un investitor din Costeşti ar dori, împreună cu CIECH Soda România, să refacă traseul turistic al mocăniţei
Un cunoscut investitor din Costeşti ar dori să aducă din Transilvania o locomotivă veche, de mocăniţă, şi, împreună cu Ciech Soda România (USG), să realizeze un program de weekend pentru a revigora turismul pe Valea Bistriţei.
„A fost o discuţie de principiu, de fapt reluată, pentru că, acum 20 de ani, s-a mai încercat această treabă. Aceea de a folosi ultima linie de mocăniţă din sudul României în scop turistic. Investitorul ar dori să aducă aici o locomotivă din Ardeal şi, împreună cu USG, să realizeze un program de weekend pentru turişti şi să punem în valoare traseul mocăniţei de pe Valea Bistriţei. Evident, încasările să revină USG. Câştigurile noastre, ale localităţilor străbătute de mocăniţă, mă refer la Costeşti, Tomşani, Frânceşti, Băbeni şi Mihăeşti, ar fi prin investiţiile colaterale acestui gen de turism”, spune primarul din Costeşti, Toma Peştereanu.
Evident că ultimul cuvânt în această iniţiativă, de altfel foarte frumoasă, care ar urni turismul vâlcean pe o altă coordonată, îl va avea conducerea CIECH Soda România, companie care deţine traseul respectiv şi care, în prezent, îl utilizează în scop industrial.
Noi mizăm pe un răspuns pozitiv, mai ales că autorităţile statului român s-au luptat, în ultimii ani, pentru ca exploatarea de la Bistriţa să aibă continuitate, un efort uriaş care, deşi părea imposibil, a dat roade.
Ultima cale ferată, poate cea mai spectaculoasă, construită de doi arhitecţi germani, a fost mocăniţa Vaideeniului. Este cea mai lungă magistrală de acest gen, mai lungă decât cea din Maramureş, de pe Valea Vaserului. A fost realizată la 1890 şi lega Băbeniul de Vaideeni, trecând prin Frânceşti – Genuneni – Foleşti – Tomşani – Horezu – Vaideeni – Atârnaţi, urcând efectiv în munte. Era linie ferată forestieră, dar şi de călători, folosită din plin timp de peste 60 de ani. În prezent, gările superbe din cărămidă roşie aparentă, staţiile de răcire, acele turnuri sunt efectiv minuni ale acelei perioade.
Mocăniţa este ameninţată cu dispariţia în anii ’60, dar este salvată, ca prin minune, de un agent economic, măcar trei sferturi din ea… Apariţia Uzinelor Sodice Govora, care foloseau şi atunci, ca şi acum, calcar de la Costeştii Bistriţei, pune în aplicare un plan de infrastructură care dă o şansă acestei linii. Numai că se fac modificări. De la Băbeni, linia se prelungeşte prin Mihăeşti spre USG. Iar de la Tomşani, aceasta este deviată spre cariera de la Bistriţa.
Linia funcţionează şi azi, în regim industrial, deservind cu calcar compania CIECH Soda România.
Liviu POPESCU
Ar fi foarte bine mai ales daca ar avea toata lumea de câstigat . Doar cei rau intentionati s-ar putea opune unei astfel de idei .Hai sa ne canalizam toti fortele si sa facem ceva bun pt acele localitati , pentru turismul local , pengru noi toti . Doamne ajuta .
Ideea respectiva, desi se parea ca nu e chiar originala, e o initiativa extrem de valoroasa si actuala!.
Exista si alti entuziasti care imbratiseaza, de mai multa vreme chiar, idea respectiva dar punerea in practica e … grea de tot. Un investitor puternic e Solutia viabila pentru inceput mai ales ca transportul turistic nu se poate mentine pe sine ci, mai les, prin implicatiile orizontale ale acestuia – pensiuni, locuri de luat masa, etc.
Conform opiniilor celor cunoscatori, traseul e interesant din punct de vedere touristic, adica atractiv. Sunt manastirile de la Costesti – Bistrita si mai ales bijuteria Arnota, cheile Bistritei care pot atrage turisti. si nu in ul;timul rand, linia e …..mai aproape de Bucuresti, potential enorm de turisti care acum „bat” tara pana in Maramures pentru a se intalni cu mocanita de pe Vaser sau de la Moldovita.
Din informatiile noastre, CIECH Soda este reticienta in a utiliza traseul respective in scop turistic, punand accent, mai ales in urma unor nefericite evenimente din ultima perioda, pe respectarea, cu strictete, a regulamentelor CF. Ceea ce e de admirat dar o „deschidere” spre turism, cu aceleasi rigori, n-ar putea decat sa eficientizeze linia.
Mai exista problema materialului rulant (locomotive si vagoane de calatori) care, acum, nu e o ….problema insurmontabila!
un demers asemanator a demarat pentru linia – mocanita – Sibiu – Agnita; greu… dar incepe sa se miste!
Ungureanu Eduard,
Bucuresti,