Trump este o Șoșoacă americană, mai suplu și mai bogat dar la fel de populist
Statele Unite a ajuns un stat extrem de polarizat. Este și normal, în cele din urmă, americanii dau direcția în politica occidentală și a lumii. Revoluțiile iluministe, drepturile omului, decolonializarea, digitalizarea, militarizarea, democrația reloaded au plecat de peste ocean.
Este locul geometric, sfera politicii în care cele două mari partide, Democrații și Republicanii, au schimbat în curs de un secol polii. Un republican de la 1860 nu s-ar regăsi în republicanii de azi și valabil în cazul democraților din secolul XIX care apărau sclavia în războiul civil.
Azi, democrații, cu mai multă nuanțare de la politicile lui Johnson, reprezintă vocea mulțimii policolore, polimorfe, multiculturalității și diversității, indiferent de etnie, loc de naștere. Democrații au crescut și s-au grefat pe națiunea americană, mai abitir, odată cu internetul, companiile transnaționale, migrației de final de secol XX, început de XXI. Democrații fluidizează coastele americane, marile metropole, la fel ca în Europa, unde există un centrism de dreapta în toate marile orașe de la Londra, Berlin, Budapesta și Istanbul și București.
De foarte multe ori acest vector este definit drept globalism, universalism, noul marxism doar pentru că nu mai stă rigid în rădăcini naționale, că pune statul național pe plan secund, prioritizând individul și drepturile omului în fața nației sau conducătorilor. Acest vector se completează cu echitatea, solidaritatea, legea, încercând să scoată din sânul națiunilor, agresivitatea, instinctele de cucerire, superioritatea de stăpâni etc.
Pe acest fundal a apărut așadar în SUA, radicalizarea socială între conglomeratul costier multinațional și centrul conservator american, altfel spus conflictul direct dintre Republicanii ”oldest nation” și democrații ”open society”. Dintre demagogia și populismul lui Trump, un fel de Șoșoacă nord american care spune ”Make America Great Again” (de parcă ar fi decăzut cumva, tot pe primul loc se află în economiile lumii, în armatele lumii, în cercetarea lumii), un Trump șamanic care vinde iluzii ambalate frumos, unora care mai trebuie să le dai doar fitil să arunce în aer toate emancipările din anii 60 ale lui Johnson. Mai rămâne ca Trump să le promită albilor nativi că vor sta în autobuze pe primul rând și la cinematografe vor avea întâietate. Este amuzant patriotismul lui Trump, când SUA nu prezintă nicio amenințare, când americanismul este îmbrățișat rapid de toate minoritățile care lucrează în SUA, fiind exact universalismul la care toată lumea aspiră (visul american al incluziunii).
Vom vedea câtă demogogie prinde la națiunea americană. Dacă vor ocupă Capitoliu prin vot sau din nou prin urelete.
Sau vom vedea un episod francez reluat, în care națiunea americană va ieși masiv la vot pentru a stopa radicalismul de dreapta, populismul, demagogia. Urmărind ce oferă tabla politicii americane, la această oră, Kamala Harris pare cel mai inofensiv pion, garanțul echilibrului și a evoluției moderate a națiunii americane și națiunilor spre normalitate și firesc.
Ironia face ca Trumpismul nostru, nuanțat bine de tot în isteria Șoșoacăi să aibă un maxim de 5% apreciere în națiunea română, arătând că Româmia este un pic mai bine consolidată și rezistentă la demagogie și populism decât SUA. Șoșoacă nu va avea niciodată șansele unui Trump de a ajunge președinte. Bun, noi avem strecurată o doză de conservatorism suveranism prin toate partidele, mai mult sau mai puțin mascat, PSD, PNL și nu în ultimul rând AUR.
Cert este că națiunea americană va da o direcție la alegerile din toamnă. Radicalismul conservator sau echilibrul democraților? Șoșoaca americană sau compozitul american de centru dreapta?
Liviu POPESCU
