Trovanții, conacele boierești, o infrastructură modernă sunt aspecte care fac din Oteșani, deja o destinație de locuit

Un punct de atracţie turistică al comunei Oteşani este Valea Gresarea, pârâul cunoscut pentru faptul că albia lui este formată din trovanți. Dar nu mai puțin importante sunt şi vechile conace boiereşti, precum şi bisericile de patrimoniu din localitate.

Dealul Măgura este dealul care uneşte, într-un singur punct, trei comune – Oteşani, Măldărăşti şi Cernişoara. Acolo, minunea face ca, fix din acel punct, să pornească un pârâu cu nume ciudat – Gresarea. O combinaţie între gresii şi sare. Adică exact ce se află în măruntaiele pământului la Oteşani, apă sărată şi gresii.

Pârâul Gresarea curge pe aproximativ 4 km lungime, cu multe meandre spre Luncavăţ. Un pârâu normal la prima vedere, care îşi face loc pentru a-şi împlini destinul confluent. Numai că albia lui continuă să decoperteze, de mii de ani, glazura nisipoasă a dealului şi a scos la iveală nu zeci, nu sute, ci mii şi mii de pietre. Dar ce pietre! Sculpturi ale naturii: „Venus, Piticul, Uriaşul, Zmeul, Strugurele, Femeie, Scorpionul, Dovleac, Luna, Diavolul” şi alte zeci de denumiri, pe care nu omul le-a creat, de data asta. Sunt sculpturi ale lui Dumnezeu şi care au fost îngropate aici, în valea pârâului Gresarea. Trovanţi, de la 1 cm mărime până la un metru în diametru, au ieşit din mâlul nisipos. Şi asta de mii de ani. Pe cei mai mici, râul i-a adus aproape de drumul naţional.

Dispusă în Depresiunea Horezu, localitatea este un nod rutier spre Tomşani, Cernişoare şi Valea Luncavăţului, fiind astfel o comună care în afara faptului că asigură legătura prin DN 65C cu restul localităţilor de la sud de Cotoşmanu, este poate un pivot al Vâlcii de Mijloc şi geografia impresionantă a locului este o invitaţie pentru cei care doresc să revină sau să mute aici.

De altfel, în prezent se lucrează la implementarea rețelei de gaze, podurile peste râul Luncavăț sunt finalizate, toate sunt fundamente importante care să facă din Oteșani o localitate căutată și unde nivelul de confort să fie un stimulent pentru cei care doresc să vină sau să revină acasă.

Așadar o comuna boierescă, una din cele mai nobile aşezări de Vâlcea, acesta este Oteşaniul. Localitatea trovanţilor, un solfegiu al Luncavăţului, sprijinit de subcarpaţii Vâlcii, Oteşaniul nu vrea să rămână mai prejos decât celelalte comune din Depresiunea Horezu.

Oteşaniul curge frumos pe mal de apă, pregătindu-se încet de iarna care stă parcă după gard. Se smulge dintre dealuri şi priveşte spre viitor. Acum 100 de ani, aristocraţia valahă avea reşedinţele aici, Oteşaniul dând la 1848 şi la războiele pentru neam, o serie de eroi care au crezut în destinul lor.

Primele biserici de lemn de aici s-au dus spre ceruri, au urmat cele de zid, cele voievodale, au venit păstorii ardeleni care s-au amestecat cu neamurile nobile ale valahilor şi au rezultat această aşezare subcarpatică, între Cernişoara şi Tomşani, între Măldăreşti şi Popeşti.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *