Trenuri şi linii ferate rămase fantomă în judeţul Vâlcea

Am vorbit în materialele anterioare despre cum a ratat judeţul Vâlcea, în doar 3 ani, posibilitatea de a deveni unul din cele mai importante noduri feroviare ale României. Asta din cauza proastei gestiuni a unor proiecte colosale, realizate în proporţie de 95% şi 70%, dar care azi sunt doar nişte urme adânci pe obrazul judeţului. Este vorba de Râmnicu Vâlcea nod triunghiular al magistralelor care ar fi unit Piteştiul, Târgu Jiul şi Sibiul, asta dacă se realiza Râmnicu Vâlcea – Vâlcele (95% stadiu în 1989) şi Râmnicu Vâlcea – Alunu – Târgu Cărbuneşti (70% în 1989). Ambele proiecte au sucombat după 1990.

Vâlcea rămâne,  în consecinţă, o magistrală secundară pentru CFR şi aşa se va menţine zeci de ani de acum înainte, nu există niciun proiect mare investiţional aici, în afară, pardon, de o gară  de lux care nu îşi are niciun rost, ridicată în locul unde a fost demolat un monument istoric.

cale ferata fantoma 2Asta deşi calea ferată a Văii Oltului a fost construită la finele veacului al XIX-lea şi prezintă adevărate provocări, mai ales în anii ’80, când, de la Gura Lotrului spre Călimăneşti, a fost ridicată cu 6 metri.

Dar puţină lume ştie că judeţul Vâlcea a mai avut 3 linii ferate, din care azi nu mai există decât o infimă parte: o linie pe jumătate, de mocăniţă, şi două fantomă.  Trei magistrale care au însemnat o frescă socială,  au adus un adevărat parfum, zeci de legende.

Să începem cu nordul judeţului. Până la finele anilor ’60, a exista tren de legătură directă Lotru – Voineasa. Pe vremea când drumul care ducea la Voineasa (actualul DN7A) nici măcar nu era asfaltat, era doar un drum de pământ, locuitorii circulau cu trenul de la Gura Lotrului la Mălaia şi Voineasa. Ciobani, mineri, forestieri, o întreagă pleiadă de navetişti a folosit această linie de la 1900 până târziu, spre sfârşitul anilor ’80, când mai rămăsese doar o frântură, până la Brezoi.

generic linii fantomaCalea ferată a fost folosită de nazişti în al doilea război mondial şi a supravieţuit până spre sfârşitul anuilor ’60, atunci când au demarat lucrările hidrotehnice. Atunci drumul auto a fost reabilitat, s-au introdus curse regulate IRTA şi trenul şi-a pierdut din importanţă. Construindu-se lacurile Brădişor şi Mălaia, a fost nevoie ca linia să fie desfiinţată. Aceasta a rămas doar până la Brezoi, iar ultimele trenuri au circulat până în 1992. Atunci, Lotru, care fusese considerat nod de cale ferată, a rămas fără statut. În 2000, calea ferată a fost scoasă, podul de peste Lotru a dispărut şi o întreagă istorie a pierit în neant.

Al doilea nod de cale ferată, după Gura Lotrului, a fost Râureniul.

Traseul apare în arhivele CFR cu denumirea Râureni – Mina de sare – Ocnele Mari – Ocniţa. Acest tronson a fost construit la începutul secolul XX şi finalizat în 1908. Lungimea totală era de 6 km şi a fost folosit la transportul de linii fantoma2sare şi al locuitorilor din Ocnele Mari şi Ocniţa.

În “Mersul trenurilor” din 1956, apar trenuri de călători pe această linie, cu staţiile: Râureni, Copăcelu h. (km 2), Ocnele Mari h. (km 4) şi Ocniţa-Vâlcea.


Linia deservea, la un moment dat, şi Fabrica de Neţesute. Ulterior, la finele anilor ’60, porţiunea dintre mina de sare Ocnele Mari şi Ocniţa fost desfiinţată. Ea a rămas în amintirea bătrânilor din Slătioare, Ţeica etc…

Mai există linia veche, dar pe care, de 10 ani, nu mai circulă nici măcar trenurile industriale, o linie care intersectează drumul naţional 67 la Copăcelu, atunci când suntem nevoiţi să încetinim şi ne întrebăm ce caută această linie… care a împlinit mai bine de 100 de ani.

cale ferata fantomaUltima cale ferată, poate cea mai spectaculoasă, construită de doi arhitecţi germani, a fost mocăniţa Vaideeniului. Este cea mai lungă magistrală de acest gen, mai lungă decât cea din Maramureş, de pe Valea Vaserului. A fost realizată la 1890 şi lega Băbeniul de Vaideeni, trecând prin Frânceşti – Genuneni – Foleşti – Tomşani – Horezu – Vaideeni – Atârnaţi, urcând efectiv în munte. Era linie ferată forestieră, dar şi de călători, folosită din plin timp de peste 60 de ani. În prezent, gările superbe din cărămidă roşie aparentă, staţiile de răcire, acele turnuri  sunt efectiv minuni ale acelei perioade.

linii fantoma1Mocăniţa este ameninţată cu dispariţia în anii ’60, dar este salvată, ca prin minune, de un agent economic, măcar trei sferturi din ea… Apariţia Uzinelor Sodice Govora, care foloseau şi atunci, ca şi acum, calcar de la Costeştii Bistriţei, pune în aplicare un plan de infrastructură care, efectiv, dă o şansă acestei linii. Numai că se fac modificări. De la Băbeni, linia se prelungeşte prin Mihăeşti spre USG. Iar de la Tomşani, aceasta este deviată spre cariera de la Bistriţa.

Linia funcţionează şi azi, în regim industrial.

O altă linie care ar putea să aibă, cât de curând, un sfârşit la fel de dramatic este Băbeni – Popeşti – Alunu. O linie care face parte din vechiul proiect al legăturii cu Târgu Jiu, care azi este folosită strict în regim industrial. Linia nu e veche, ea a fost realizată în anii ’80, dar va muri neîntârziat…

Cam asta este povestea feroviară a judeţului Vâlcea, cu trenuri şi linii rămase fantomă…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *