Trei obiective de patrimoniu distruse în Râmnicu Vâlcea, în 5 ani. Urmează al 4-lea.

Râmnicu Vâlcea a avut „curajul” ca, în ultimii cinci ani, să distrugă nu mai puţin de trei obiective de patrimoniu, cu o tăcere asistată din partea populaţiei oraşului. Adică o nepăsare, o toleranţă de nescuzat.

Trei obiective de patrimoniu – Pasajul Hervil, Gara CFR Râmnicu Vâlcea, Parcul Zăvoi – şi urmează să piară fără regrete, se pare, Conacul Olănescu.  Dacă la toate astea adăugăm fostul sediu al PNL, cum era cunoscut, unde acum se află o parcare, lângă sediul CEC, putem spune că nu avem nicio remuşcare în a ne distruge trecutul.

Să ne înţelegem, comuniştii au distrus cam 80% din acest frumos oraş, însă, după 1989, am ras noi ce nu au terminat comuniştii.

Pasajul Hervil, primul astfel de pasaj de subtraversare, construit în urmă cu peste 100 de ani, în timpul regelui Carol I, nu mai este. Motivaţia? Trebuia lărgit. Bun, şi? Nu se putea face altul nou, lângă, respectând vechiul pasaj, cel cu arcadă? Nu, nu se putea, pentru că trecutul pentru noi nu contează.

Gara CFR din Râmnnicu Vâlcea. Regionala a preferat să radă această gară şi să facă una de lux. Pentru cine şi pentru ce? Pentru navetiştii de la Băbeni şi Piatra Olt. În loc să investească milioanele alea de euro în proiectul căii ferate Vâlcea-Vâlcele, Regionala a preferat să facă o investiţie total inutilă şi să demoleze una din gările de epocă ale României.

Parcul Zăvoi, una din cele mai vechi grădini publice din Vâlcea, este astăzi doar un parc pentru copii şi atât, un parc de distracţii, nu mai are nimic din parfumul Zăvoiului de la 1848. Şi asta în urma unei reabilitări cu bani europeni, ca şi pasajul Hervil, ca şi gara…

Baia comunală din Parcul Zăvoi nu mai există, alt monument patrimoniu. Şi lista poate continua dacă privim atent ce s-a întâmplat în ultimii 26 de ani, cu bună ştiinţă din partea unora şi cu nepăsarea majorităţii…

Oricum, Conacul Olănescu se va prăbuşi inerent, deci un al 4 – lea obiectiv de patrimoniu îşi va da obştescul sfârşit. De data asta fără ajutorul banilor europeni.

Mihai IONESCU