Trei Meteore tronează pe stâncile Vâlcii, turiştii pot admira cele mai frumoase mănăstiri de pe vârf de munte

Puţină lume ştie că Vâlcea deţine cel mai mare patrimoniu naţional de mănăstiri şi schituri, acest ţinut fiind numit, pe drept cuvânt, şi Athosul României. Dar şi mai puţină lume cunoaşte faptul că, la Vâlcea, avem două „Meteore”. Adică, două mănăstiri absolut divine, care sunt proiecţiile raiului pe pământ. Sunt două mănăstiri ridicate pe culme de munte, mănăstiri care străpung, cu cupola, cerul, iar, cu temelia, stânca dură.

Probabil că Dumnezeu îşi pune îngerii să se aşeze pe streşinile celor două lăcaşe de cult şi tot îngerii sunt cei care bat clopotele. Cele două Meteore au ceva diferit între ele. Vechimea. Una este veche, de când lumea lui Matei Basarab a decis să o lase spiritualităţii româneşti, şi una este nouă, construită pentru un înger, ridicat dintre oameni prea devreme.

Prima este Arnota.

arnota 2

Turiștii care aleg să străbată depresiunea Horezu și trec prin dreptul localității Costești sunt surprinși de o construcție albă, care se zărește undeva, pe vârful Muntelui Buia din masivul Parâng. Situată la marginea carierei de piatră, pe un mic platou, Arnota este una dintre puținele mănăstiri construite la aproape 1000 de metri altitudine, operă a domnitorului Matei Basarab.

Despre Arnota, fostul Arhiepiscop al Râmnicului, Gherasim Cristea, spune că “înseamnă ultimul pas spre Dumnezeu. Este locul cel mai înalt și la propriu și la figurat. Acolo, un clopot mare sună: bam!bam!bam! Despică văzduhul peste tot, de parcă acolo începe facerea lumii…”.

Drumul spre Arnota este unul care urcă în serpentine pe lângă cariera de piatră și lasă în spate Valea Bistriței, râul care a dăltuit în munte cele mai înguste chei în calcar din România.

Înainte de a intra în curtea mănăstirii, într-o pădure de mesteceni și molid, panorama care se întinde până dincolo, spre Măgura Slătioarei, îți taie răsuflarea. Se pot vedea pitorescul drum al mocăniței, turlele impozante ale Mănăstirii Bistrița şi localitatea Costești, cu casele mari cu un etaj, o veche așezare păstorească.

romani horezu

Mănăstirea Arnota nu este una mare, are aspect de cetate cu ziduri groase, dar, pe cât este de mică, pe atât este de cochetă. Iar liniștea de aici, de pe vârful muntelui, confirmă zisele fostului arhiepiscop al Râmnicului. Da, Arnota este mănăstirea care te apropie de Dumnezeu. Și nu doar ca altitudine. O curte plină de flori de toamnă, cu alei curate, în care și șoaptele au ecou, câțiva călugări care îți dau senzația că nu pășesc. Locul pare încremenit în timp.

A doua mănăstire este cea de pe Vârful Romani. La peste 1.400 de metri altitudine, ctitoria lui Dumitru Creştin în memoria fiicei sale, dispărute prematur la 25 de ani, a fost recent inaugurată, în urmă cu doar doi ani. Este o bijuterie brâncovenească, ctitorul a dorit să fie asemănătoare celorlalte mănăstiri vâlcene, de jos.  Din curtea mănăstirii se vede Parângul în toate direcţiile, iar în jurul acestei minuni divine s-a construit o staţiune nouă.  Mânăstirea are hramul Adormirii Maicii Domnului şi este locul unde se spune că îngerii se odihnesc noaptea.

Şi nu în ultimul rând Meteora Pahomiei, aflată printre cele mai frumoase cinci mănăstiri din România, mănăstirea care tronează sus, în Parcul Naţional Buila Vânturariţa, pe o stâncă, mărginită de peretele alb al Munţilor frumoşi ai Vâlcii.

După ce pelerinul trece de sfântul schit Iezer, locul unde în urmă cu sute de ani s-a produs cel mai crud asasinat, zeci de călugări fiind omorâţi pentru a destăinui  locul unde a fost îngropată comoara lui Mihai Viteazul, drumul se afundă în pădurile din Munţii Căpăţânii, ajungând la un lăcaş de cult despre care nimeni nu ştie când a fost zidit – Pahomie sau ”schitul haiducilor”. Biserica centrală este pe trei sferturi acoperită de stânca sub care a fost construită. Este o biserică simplă, sub formă de navă cu un pridvor mic şi sprijinită pe stâlpi rotunzi de cărămidă.

Lăcaşul de cult se află la poalele Muntelui Buila din Masivul Căpăţânii, pe Valea Cheii, la 7 km. de schitul Iezer, pe drumul care duce apoi la Schitul Pătrunsa, ”schitul copiilor” cum mai este cunoscut.

Istoria schitului Pahomie este păstrată de memoria celor bătrâni de la poalele muntelui, fiindcă date scrise despre începuturile lui nu s-au păstrat. Nici măcar pomelnice, “e ca şi cum Dumnezeu l-a ridicat, fără să spună nimănui”,

Aşadar trei meteore, trei mânăstiri aflate pe stânci, în cel mai frumos judeţ al României vă aşteaptă în această vară, alături de celelalte 20 de cititorii de patrimoniu monahal, aflate în Vâlcea

Liviu POPESCU

loading...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *