Tragica poveste a familiei ”Eroului Necunoscut” din Mădularii Vâlcii

După Primul Război Mondial, România a fost printre primele state, care, urmând exemplul Franței, a decis să inaugureze un monument dedicat memoriei celor care s-au jertfit pe câmpul de luptă. Astfel, conform Tratatului de la Versailles în care se stabilea responsabilitatea fiecărei țări de a respecta mormintele eroilor de război, România a fost primul stat care i-a asimilat pe eroii străini celor naționali, așa cum se arată în „Memoriul adresat Guvernului român de către Societatea Mormintelor Eroilor căzuți în Război”, al cărei președinte a fost Mitropolitul Primat Miron Cristea.

În semn de veșnică cinstire, în anul 1923, conducerea statului român a decis ca simbolul sacrificiului celor mulți, căzuți pentru reîntregirea patriei, să fie evocat de osemintele unuia dintre ostașii anonimi, morți în luptele din Primul Război Mondial. Deshumarea și ridicarea acestor rămășițe pământești a fost urmată de așezarea lor în zece sicrie de stejar, căptușite cu tablă de zinc și depuse în Biserica „Adormirea Maicii Domnului” de la Mărășești, în ziua de 13 mai 1923.

Alegerea sicriului cu osemintele Ostașului Necunoscut a aparținut elevului Amilcar C. Săndulescu (de la Liceul Militar „Dimitrie A. Sturdza”, premiant și orfan de război) care, în fața celui de-al patrulea sicriu, a îngenuncheat și a rostit cuvintele legendare: „Acesta este tatăl meu”. Dupa desemnarea Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost duse, la loc de aleasă cinstire, în Cimitirul Eroilor din Mărășești și îngropate cu onoruri militare în ziua de 14 mai 1923.

Mormântul Eroului Necunoscut este un simbol al eroismului ostaşilor neamului în lupta pentru apărarea patriei, cunoscut de toţi românii. Puţini ştiu însă că, în spatele semnificaţiei Eroului Necunoscut şi a simbolului eroismului soldaţilor români, se ascunde povestea cutremurătoare a unui copil de doar 12 ani, care a fost erou pentru o zi şi a rămas în istorie drept fiul Eroului Necunoscut.

Elevul Amilcar Săndulescu din Mădulari rămăsese orfan la vârsta de 6 ani, când tatăl său, învăţător în satul Beica, pierise pe front în 1917. Copilul a fost informat că, în data de 14 mai, însoţit de un ofiţer, va pleca în cea mai importantă misiune din viaţa sa, la Mărăşeşti, pentru a alege sicriul Eroului Necunoscut.

În momentul alegerii Eroului Necunoscut, Amilcar s-a oprit în faţa sicriului cu numărul patru. „M-am dus înaintea celor zece sicrie tremurând şi stăteam la îndoială pe care să pun mâna. Dar, deodată, m-am dus la sicriul al patrulea. Îndemnat de conştiinţă, am pus mâna pe el. În momentul acela, un mare fior mi-a străbătut tot sufletul şi mi-au venit pe buze cuvintele: Acesta este tatăl meu! Îngenunchind, m-am rugat: Doamne, Dumnezeul meu, ai în pază pe toţi eroii neamului, ai şi pe tatăl meu“.

După alegerea sicriului Eroului Necunoscut, celelalte nouă sicrie au fost înhumate în cimitirul din Mărăşeşti. Sicriul ales de Amilcar  a luat drumul spre capitală şi misiunea copilului a continuat până la Bucureşti. A mers şi el în capitală şi a asistat , în ziua de 17 mai 1923,  la înhumarea  Eroului Necunoscut în Parcul Carol. Se spune că, în cadrul ceremoniei de aici, Amilcar Săndulescu i-ar fi cunoscut pe Regele Ferdinand şi pe Regina Maria.  Pe placa de mormânt a Eroului Necunoscut a fost scris : „Aici odihneşte fericit întru Domnul Ostaşul Necunoscut săvârşit din viaţă în jertfa pentru unitatea Neamului Românesc. Pe oasele lui odihneşte pământul României Întregite. 1916-1919“.

Fiul ”Eroului Necunoscut” a murit înecat la două luni de la ceremonie, în apele Jiului, trupul lui nefiind găsit vreodată. Mai trebuie spus că și mama lui Amilcar a murit de boală.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *