Top 11 obiective unice și spectaculoase din Ducatul de Est al Vâlcii

 

Dacă treci Oltul Olteniei, pătrunzi dincolo de esenţa acestui judeţ sau, altfel spus, înţelegi că lucrurile care au plămădit Vâlcea sunt de un compozit aparte. De la Drăgoeşti şi până la Runcu, este o altă ţară de judeţ. Este patria dealurilor unde zburdă turmele de meri şi pruni, unde muntele de departe stă pe cer ca o lună, unde zăpada lui ianuarie oferă mirese celui dintâi rege.

Nu ezita, drumeţule, să cunoşti ducatele frumoase ale Vâlcii de Muntenia, regatul de est al dealurilor cu pruni şi meri şi cu aură de cireşi, ducatele Drăgoeştiului, Olanului, Stoileştiului, Galicei, Bălcescului, Dăniceiului, Milcoiului, Goleştilor, Budeştiului, Dăeştiului şi Runcului.

Aici s-a născut poezia de Vâlcea, privind spre apele de  jos ale Oltului şi apoi spre munţii de pe cer.

 

1.Mănăstirea Flămânda.

Astfel, pe Valea Topologului, în comuna vâlceană Galicea, întâlnim o biserică impunătoare, care vine de peste 500 de ani. Puțini știu că este ce a mai rămas din fosta Mănăstire Flămânda, ctitorie din secolul al XVI-lea, al cărei destin este împletit strâns cu destinul marelui logofăt al lui Mihai Viteazul, Teodosie Rudeanu, înmormântat chiar la această fostă mănăstire.

De altfel, Teodosie Rudeanu este autorul unei cronici a domniei lui Mihai Viteazul, folosită de cronicarul silezian Baltasar Walther în biografia pe care o face lui Mihai Viteazul, apărută la Görlitz: Rhambau, 1599.

 

2. Conacul Nicolae Bălcescu și Muzeul Masoneriei

Născut în 1819, Nicolae Bălcescu este un reper istoric pentru naţiunea română, fiind printre cei care au condus revoluţia burgheză din Ţara Românească, revoluţia de la 1848, fundamentul modernizării României.

Clădirea care adăposteşte muzeul este un conac boieresc, a cărui construcţie a început în 1824 şi poartă amprenta stilului brâncovenesc, cu influenţe gotice. Se întinde pe o suprafaţă de 600 de mp şi s-a realizat în mai multe etape, fiind terminată în anul 1937.

Casa îi revine la un moment dat lui Radu Mandrea, strănepotul lui Nicolae Bălcescu, care o donează Statului Român în 1948 pentru a cinsti memoria marelui revoluţionar Nicolae Bălcescu şi, în prezent, cuprinde peste 15.000 de bunuri culturale şi de patrimoniu.

Expoziţia de bază este împărţită în două părţi şi cuprinde 11 încăperi ale conacului. Prima parte a expoziţiei surprinde atmosfera conacului Bălceştilor prin mobilierul cu bun gust, covoarele olteneşti, ceramica de Corbi sau de Curtea de Argeş, tablourile de familie şi alte obiecte.

 

3. Biserica Sfinţii Trei Ierarhi din Drăgoeşti, unde, după anumiţi istorici, ar fi adevăratele origini ale lui Mihai Viteazul, unde acesta ar fi fost botezat.

Povestea începe pe malul stâng al râului Olt, la limita dintre Subcarpaţi şi dealurile viilor. Comuna Drăgoeşti, aşezată pe malul stâng al Oltului, este „localitatea boierilor”, cum o cunosc istoricii vâlceni, de aici începând podgoriile, în jos, spre Drăgăşani, iar în sus, pădurile, spre munte.

Istoricii vâlceni vin să argumenteze, la rândul lor, acest aspect, că locul de naştere al lui Mihai Viteazu este în Drăgoeştii Vâlcii, bazându-se nu doar pe datele episcopului Râmnicului de la sfârşitul veacului al XIX-lea, Ghenadie Enăceanu, dar şi pe faptul că toate rudele lui Mihai sunt înmormântate la Vâlcea.

 

4. Biserica unui multimplu asasinat

O biserică vâlceană, aparent obişnuită, aflată pe malul stâng al Oltului, la 10 km de Râmnicu Vâlcea, a fost prinsă într-un mod aparte în vârtejul bătăliilor purtate de Mihai Viteazul, consemnând, aşa cum spun istorii, victimele colaterale ale acestora. Este vorba despre Biserica din satul Ruda cu hramul „Sfinţii Voievozi’, sat care face parte din comuna Budeşti, aflată la intrarea în Râmnicu Vâlcea dinspre Argeş, pe malul stâng al Oltului.

Secretul acestei biserici se află însă în pereţii pridvorului. În pereţii pridvorului închis al bisericii, adăugat ulterior, sunt zidite trei pietre de mormânt, două dintre ele datând din 2 şi 21 mai 1601, menţionând cinci membrii ai familiei Rudeanu, morţi în împrejurări violente, precum şi numele unui preot.

5. Gâltofani, satul ielelor din mijlocul pădurii

Satul din pădure a fost cetatea noastră. Dacă în Apus, cetăţile aveau ziduri de piatră tentante pentru marile imperiii în a le cotropi, în Valahia noastră, cetatea era una a naturii. Codrul des, arborii seculari, potecile pe sub ierburi. Locul în care nici marile imperii, nici alte religii nu au reuşit să pătrundă. Nu am fost mulţi, nu am avut nici iatagane ca turcii, nici suliţe ca teutonii, nu am avut nimic decât rezistenţa noastră, abilitatea şi frăţia cu pădurea.Cu biserica lui de lemn, o icoană a spiritului românesc. Am ajuns la Gâltofani. Ce poate fi mai frumos decât un sat în inima codrului, acolo unde pare că ielele se nasc şi umblă noaptea cu lună plină, unde pârâiaşul de care vorbeam sclipeşte în culorile primăverii nocturne.

6. Biserica din Maramureș, adusă pe ape, la Stoilești.

Multe dintre actualele biserici de lemn nu se află pe locul iniţial. Majoritatea însă se regăsesc pe o culme de deal sau într-un loc ferit, acestea fiind „totemul” satului românesc din secolele XV – XVIII. O astfel de biserică se găseşte şi în comuna Stoileşti, o aşezare care numără nu mai puţin de 4000 de suflete. „Comuna Stoileşti nu este la drumul mare, comuna Stoileşti mângâie coamele dealurilor moi care despart Vâlcea de Argeş şi Olt, Stoileştiul fiind locul de refugiu deasupra Oltului, aici venind în vremuri de restrişte cei de jos din Galicea sau Olanu, în caz de invazie.

Taina stă în modul cum a fost adusă. Se spune că în secret, un mic boier din partea locului, pe numele său Duminică Pleşa a tocmit în secret meşteri maramureşeni pentru a face o biserică cu „lemn sfânt” de dincolo de Baia Mare. Numai că problema era la transport. Cum puteai să păcăleşti autorităţile imperiale că transporţi în caravană o biserică, într-un imperiu în care la acea oră, mijlocul secolului al XVIII-lea, religia ortodoxă nu era bine văzută.

7.  Pe urmele căutătorilor de aur

Comuna Galicea este cunoscută şi printr-un pitoresc aparte, o ocupaţie veche de cel puţin 2000 de ani.Băiaşii de la Galicia apar prima dată menţionaţi în 1745, este vorba de căutătorii de aur de pe râul Topolog. Aici, majoritatea localnicilor se ocupau cu cernerea nisipului în căutarea micilor garnule de aur. În prezent, mai sunt doar câteva persoane care practică această meserie. Pentru cateva grame de aur, căutatorii muncesc săptămâni la rand. Aceştia merg la râu cu sita și cu o sapă şi pun nisip în sită, apoi il amestecă cu mâna, să se aleaga aurul. Dupa aceea il pun într-un săculeţ iar când se strang mai mult 3-4 grame se duc cu el la Vâlcea.Între 1947 şi 1990, această tradiţie fusese interzisă.

 

8.Podul de fier dintre Galicea și Mihăești

Istoria podului de fier are directă legătură cu armata germană în 1940 – 1941.

Până la construcţia podului de fier, trecerea Oltului între Galicea şi Mihăeşti era asigurată de un bac, pontonul fiind acolo unde se află acum popasul Brătienilor. De altfel, premierul Brătianu a finanţat acest bac, unul destul de mare, pe care se puteau încărca vitele şi căruţele pentru cei care doreau să traverseze Oltul spre Argeş sau spre Vâlcea.

 

9. Popasul Brătienilor și Micro-Delta din Galicea

Popasul Valea Brătienilor, aflat la intrarea în localitatea Galicea, este un adevărat obiectiv turistic. El are şi o legendă şi, se spune că, la fântâna de acolo, s-a oprit şi băut apă chiar şi domnitorul Ţării Româneşti, Alexandru Ioan Cuza.

Locaţia este într-adevăr una mirifică, de cealalată parte a popasului, se află, pe râul Olt, o adevărată minideltă, cu floră şi faună aproape identică Deltei Dunării. Avem primul bac la 1810, chiar la Galicea, făcându-se legătura cu zona viticolă de peste Olt şi cu Bucureştiul. Bacul a funcţionat timp de peste 130 de ani. Potrivit scrierilor, „era un bac mare, care ajuta şi la trecerea oilor, dar şi a caravanelor cu vin şi grâne”. Era bacul care asigura tranzitul oilor, mărfurilor din Oltenia de sub munte spre Bucureşti.

10. Mănăstirea Actorilor ctitorie a părintelui Valerian

Călugărul Valerian, fostul actor Dragoş Pâslaru, a amenajat o unei mănăstire cu hramul Sfântul Filimon în cătunul Ţânculeşti din satul Vătăşeşti din comuna vâlceană Goleşti.

11. Mănăstirea Mariei Egipteanca din Budești Una din cele mai frumoase mănăstiri care urmează a fi inaugurate în judeţul Vâlcea va fi la Budeşti, unde stareţă este Maica Theodora (Daniela Videscu), fostă realizatoare la TVR, Pro TV şi Antena1.

Mănăstirea va fi una în stil maramureșean, cu biserică și chilii de lemn și va fi construită chiar la Budești, pe DN 7, la doar 8 kilometri de Râmnicu Vâlcea. Stareţa viitoarei Mănăstiri Maria Egipteanca spune că „va fi o biserică de tip Maramureşan, o biserică din lemn pe fundaţie de piatră şi o casă monahală tot din lemn pe fundaţie de piatră”.

 

One comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *