To Cîțu or not To Cîțu, This is the Barna question!
Lucrurile sunt la această oră impredictibile pentru ce se va întâmpla cu guvernarea după 25 septembrie, adică după congresul PNL, când mai mult ca sigur Florin Cîțu va ieși președintele partidului.
Din declarațiile pe care le văd, mai mult sau mai puțin voalate ale liderilor sau membrilor mari ai USRPLUS, pare că există un regret că nu mai sunt la guvernare. Mai ales că foarte mulți tinerei din acest partid erau la primul job politic, băgaseră câteva luni cardurile și scoseseră sume frumoase, din salariul de bugetar, prin instituțiile statului. Sunt inși pe care îi cam lasă rece spectacolul politic, sunt șomeri de vreo lună iar astrele concură spre faptul ca inamicul public al lor, recte premierul, să nu cadă din peisaj în perioada următoare.
Bun, să mergem așadar pe raționament. Pe 25 septembrie, în proporție de 99%, Florin Cîțu va fi ales președinte al PNL, ceea ce îi va da în mod oficial autoritate în partid. Este clar că jocurile au fost făcute cu PSD, să nu cumva să intre vreo moțiune la dezbatere în plen, deci social-democrații pun umărul la menținerea în funcție a lui Cîțu și implicit alegerea lui ca șef la PNL. Pentru PSD, situația este minunată, actualul premier, pe fundalul economic și social, are o imagine erodată, așa că blatul lor era firesc. Scopul scuză mijloacele.
Ce va urma? Istoria recentă a partidelor politice din România au demonstrat că funcția de președinte de partid și cea de premier trebuie să aparțină aceluiași personaj politic. Orice altă variantă ar fi o eroare. Liviu Dragnea a trebuit să-i demită pe Grindeanu și pe Tudose, pentru că cei doi deveniseră puternici în partid și nu mai răspundeau la comenzile șefului de partid. Până și Viorica Dăncilă, cel mai slab premier și din punct de vedere intelectual, căpătase autonomie în raport cu Dragnea și dacă liderul PSD nu era arestat, partidul era capabil să-și demită al treilea premier.
Ludovic Orban a testat ultimul acest experiment. Pur și simplu de trei luni, Orban a devenit lider de partid doar cu numele, el nu mai are nicio autoritate în partid. Denota clar de aici că funcția de premier este mai importantă sau mai bine spus absolutizează mandatul șefului de partid.
Florin Cîțu știe foarte bine acest aspect și cei care își imaginează că premierul, ajuns șef politic după 25 septembrie va face un pas în spate din guvern, se înșeală amarnic. În momentul când va renunța la funcția de premier, Cîțu pierde autoritatea pe care o va primi după 25 septembrie. Orice altceva înseamnă cedarea puterii. Cîțu nu vrea să ajungă ca Dragnea sau ca Orban și, tare mi-e teamă că va exista o rezoluție la congres care va stipula precis că șeful de partid va fi și premier în cazul în care partidul se află la putere.
Deci, Cîțu va rămâne premier după 25 septembrie. Ce va face USR, în aceste condiții? Dacă vrea să ajungă înapoi la guvernare, fapt pe care, cel puțin o parte consistentă din partid o dorește, va trebui să negocieze cu…Cîțu, evident. Adică fix cu omul negru, inamicul lor din ultima lună. O va face? Aici este marea enigmă a tuturor analiștilor politici. Întoarcerea la masa negocierilor cu Cîțu premier, înseamnă o umilință colosală pentru USR, adică, din toată criza au ieșit complet șifonați. Dacă nu o va face, USR intră în opoziție. Dar o opoziție alături de AUR sau PSD, chiar dacă fără colaborare, este greu de a scoate mari puncte. De a fi o opoziției clară, separată. Și la ce acte să facă opoziție? La PNDL-uri, unde și-au pus în cap toate administrațiile publice locale?
Dacă USR joacă dur pe mai departe lasă PSD-ului cartea moțiunii. Pe care PSD este obligat să o facă, în ochii electoratului propriu care nu prea e de acord cu acest blat uselist. Până la un punct electoratul PSD poate cauționa acest blat, doar pentru a manevra un PNL și un președinte Iohannis disperați să îl scoată pe Cîțu în funcție. Dar după 25 septembrie, PSD nu mai poate să susțină un guvern, fără a obține ceva în schimb. Dar oare PSD este decis să intre la guvernare cu PNL-ul lui Cîțu? Cu ce risc electoral pentru scorul partidului în 2024, unde PSD speră că câștige toate cele 4 scrutine electorale. Mai ales pe ultimul, cel prezidențial, după 20 de ani.
Totul depinde așadar de Barna și de activul USR. Va renegocia cu Cîțu sau va alege opoziția. Dacă și PSD alege opoziția iar Iohannis și Cîțu rămân încăpățânați, se va ajunge la alegeri anticipate. Pe care nici PNL și nici USR nu le doresc. Decât PSD și AUR. Și atunci matematic, Barna este obligat în ultimă instantă să opteze pentru un cabinet Cîțu. Cu riscul umilinței. Repet, PNL și USR nu vor anticipate, deci sunt obligate să lucreze.
Evident toate acestea ar fi simplificate dacă pe 25 septembrie, președinte PNL ar fi ales Ludovic Orban. Dar șansele sunt aproape nule, la această oră. Doar cu Orban la PNL, nu ar mai exista dilemele de pe piață iar USR ar reveni la putere, victorios pe 26 septembrie.
Liviu POPESCU
