Tetoiul Vâlcii – Povestea nerostită a menestrelului Olteţ
Se spune că boierii Tetoieni erau un pic altfel. Au fost primii care au aderat la revoluţia lui Tudor Vladimirescu, au fost şi cei care au participat activ la Războiul de Independenţă, dar, din păcate, şi primii care au săpat canalul lui Dej în anii ’50.
Iar localitatea Tetoiu este o poveste, dar nu o poveste cu dealuri unde „goneşti printre fluturi”, cum spune Bogdan Amaru, nu, la Tetoiu avem o poveste de prezent şi o poveste din trecut.
La Tetoiu se pare că a existat primul om sau primul umanoid din Europa. Cu toţii studiam la şcoală despre cultura Bugiuleşti. Da, pentru că aici au fost găsite primele oseminte umanoide din Europa, punând Bugiuleşti pe harta paleontologiei universale. Şi trebuie spus că asta se întâmpla acum 2 milioane de ani. Tot la Tetoiu avem descoperite primele fosile de mamut, de urs preistoric. Deci la Tetoiu din Vâlcea a început lumea, am putea scrie, folosind nuanţat sensul metaforei.
Azi, Tetoiu este o localitate liniştită, care se întinde ca un regat molcom pe malul stâng al Olteţului, aducând etapa intermediară a Subcarpaţilor către luncile de jos ale Olteniei. La Tetoiu nu se vorbeşte despre istorie şi artă, pentru că, acolo, istoria, aşa cum am spus, există în fiecare stejar sau anin de pe marginea Olteţului.
Apropo, există o frumoasă şi tragică poveste a lui Tudor Tetoianu, un tânăr chipeş, care fusese student la Viena. Acesta trebuia să se însoare cu o jupâniţă din neamul Zătrenilor, frumoasă şi ea, dar Tudor a găsit alinare inimii la Floarea, o rudăreasă din margine, dinspre moşiile Fârtăţeştilor. Tudor fugea destul de des la Floarea, se împrietenise cu Sandu Cobzarul, tatăl junei de 17 anişori, şi, într-o vară, a luat-o şi a fugit cu ea la Viena.
Pavel Tetoianu, aflând isprava feciorului tocmai de la cuscrul său, Anghel Zătreanu, a chemat mercenari şi i-au omorât pe ţigani, rudele fetei. Nici Tudor şi nici Floarea nu au aflat despre măcelul de acasă. Decât târziu. Pe vapor, pe Dunăre, în timp ce veneau acasă. Floarea, de inimă rea, s-a aruncat în apele fluviului, dar a fost salvată de la înec, numai că răcise rău. Floarea era şi însărcinată, a născut prematur, dar a sfârşit la Bechet, în port.
Tudor a luat copilul, a venit acasă şi a avut grijă de el şi s-a însurat cu Dumitriţa Zătreanu, aşa cum îi era prorocit. Copilul, Vlad, a fost iubit de Dumitriţa, care, Dumnezeu le-a potrivit, nu a putut avea copii.
Vlad Tetoianu a fost un bun boier, deşi, pe jumătate, era de sânge rudar, poate şi de aceea, la Răscoala din 1907, nu a fost deloc asediat, dimpotrivă, la moşia Tetoianu, răsculaţii au fost găzduiţi şi ascunşi atunci când boierul vecin, Milos Wiloplolschi, îi căuta cu poterele. Băiatul lui Vlad şi nepotul lui Tudor, Constantin Tetoianu, a ajuns prefect de Vâlcea, iar casa acestuia este monument istoric pe Bulevardul Tudor Vladimirescu din Râmnicu Vâlcea.
De aceea tetoienii sunt altfel azi, sunt oameni gospodari, sunt iubitori de pământ, sunt „primii la coasă, primii la arat, primii la cules, dar şi primii la chef şi voie bună”, spune Lucian Antonie, edilul comunei. Tetoienii vor avea o piaţă agroalimentară pe DN67B, apă şi canalizare în toată localitatea.
Ah, da, la Tetoiu, lanurile de grâu şi de porumb sunt trasate parcă din satelit, aşa sunt de drepte delimitările. Iar Olteţul curge mai degrabă spre ei, spun tetoienii, decât spre Zătreni.
Vâlcea boierească are multe poveşti ascunse şi nerostite de undele acestui râu care trece prin Vâlcea, prin cea mai nobilă parte, exact precum Loira udă castelele franceze. Aici, la Olteţ, au fost Tetoienii, Zătrenii, Pârâienii, Otetelişenii, Grădiştenii, Sineştii, Pleşoienii etc., neamuri de boieri care au oferit zonei biserici frumoase, conace impunătoare şi legende cu parfum de epocă.
Mihai IONESCU
