Telenovela românească: „Oltchim, dragostea mea” Episodul I

„Oltchim, dragostea mea”

 Episodul I

Urcă în maşină, aruncă ţigara pe geam, se gândi în primă fază să o sune pe Lavinia. Dar ce să-i spună? Că e pe listă? Cinci ani apucase să vină aici, şi asta din cauza lui tac-so, nea Florică. El voia să dea la jandarmi, dar nea Florică care fusese prieten bun cu Ăl Mare, l-a adus aici. Şi acum, gata.

Îl durea capul, dar era destul de calm. Aflase de două săptămâni, de când se făcuseră listele, că numele lui figura pe acolo.

„Salut Bebe. Mergem la o bere în oraş? Hai, mă, dă-o dracu de treabă. Om vedea noi ce om face. Doar nu credeai că o să mori cu combinatul de gât. Şi apoi ne dă compnsatoriile şi vedem ce mişcăm”, strigă Tică, atât de tare că-l şi sperie.

„Nu, nu am chef. Să văd ce îi spun Laviniei întâi. Oricum o să-i spun şi ei că s-a terminat. Mă uit la combinat, ultima dată. Cred că se alege praful de el. Ne-a zis nouă când a pelcat dom director, că se duce dracu”

„Ce faci, acum plângi după Roibu…Îl vaieţi p-ăsta. Crezi că i-o fi rău? Uite-l şi pe Cernev. S-a scos, acum îi pupă în cur pă noii stăpâni. Hai zi, bă, ne vedem la bere la Tic-Tac, mai pe seară”

„Să văd, Tică. Să văd. Hai, noroc. Chiar tu ce ai de gând să faci?”

„Nu ştiu, cred că plec în Italia la văru-meu. Cică lucrează la un patron de gaşcă. Interioare. O mie o mie jumate pe lună şi cu contractz. Vine acum, săptămâna viitoare. El mi-a spus de la Paşte să vin că nu mai ţine şandramaua asta mult. Hai că vorbim”, spus Tică şi apoi se duse la maşină.

Bebe dădu cu spatele şi ieşi din parcare, o luă spre pod, dar se răzgândi şi făcu dreapta spre Căzăneşti. Se uită la combinat, oftă şi apoi călcă pe acceleraţie.

„În fine asta e. Ce dracu fac cu rata asta la mobilă. Erau bani, unde naiba oi găsi eu ceva de muncă cu 15 milioane pe lună. Iar asta mai voia şi copii acum”. Îl întrerupse din gânduri, telefonul. Era maică-sa. Nu vru să răspundă în primă fază. Era singura care ştia ce se întâmplă. Telefonul insistă. Se hotărî totuşi să-i răspundă, dar văzu poliţie pe stânga la Copăceni. Apoi formă el.

„Ce faci puiule! Ia spune! Că auzi eu că azi să dădură listele, aşa-i?”

„Aha. Le şi semnarăm. Gata. Trebuie să-,mi fac lichidarea. De aici de la Vâlcea suntem vreo 600 iar de la Argeş vreo 300 am auzit eu”

„Au. Pe dracu, mamă. Şi nu vorbişi şi tu cu Diculoiu sau cu Cernev. Ce dracu, chiar nu se poate face nimic!”

„Mamă, nu am chef de d-astea. Asta e, oricum la secţia la care lucram eu nu mai mergea treaba de 4 ani, ce dracu. Era aşa totul de faţadă. Era clar că o să pice odată toată chestia asta!”

„Păi şi toată secţia a fost dată afară?”

„Nu toată, rămase inginerul şi maistrul ăla gras. I-a mutat în altă parte. În rest tot valea! Oricum nu mă haleam deloc cu ăştia doi. Inginerul ăla era mai prost ca noaptea. Iar maistrul ăla moldovean avea nişte pile”

„Bebe, nu e bine, ascultă-mă tu pe mine. Trebuia şi tu să spui ceva. Lasă că-l pun eu pe tac-to să-l sune pe domnu Roibu să vedem dacă se poate face ceva”

„Mamă, gata, te rog. Deci fără d-astea. Ce dracu să facă domnu Roibu. Nu mai are pe aici nicio putere şi nici nu am chef de alte. Văd eu ceva. Oi pleca pe afară la muncă, oi suna şi eu pe aici, mă apuc de taxi. Văd. Gata, hai că o să trec mâine pe la voi. Vorbim că vreau să văd dacă e Lavinia acasă”. Închise telefonul şi se opri la semafor. Prin spatele lui trecu o ambulanţă şi o luă spre oraş..

Vru să-şi aprindă o ţigară, se răzgândi, din spate îl claxonă unul grăbit care nu avea loc, se  mută pe prima bandă. Formă numărul Laviniei. Şi aşteptă. Nu răspunse, intră mesageria vocală.

Pe Lavinia o cunsocuse chiar înainte cu o două zile de a se angaja la Oltchim. Era de fapt prietenă bună cu fosta, cu Camelia. Lavinia îl anunţase de fapt de jocul pervers al Cameliei. „Vezi că are pe cineva. Nu voiam să-ţi spun, că nu se cade, apoi când te-am cunoscut şi am văzut că eşti un tip chiar onest, mi-am zis că e păcat să fii luat de prost”, asta i-a spus atunci pe trotuar, a doua oară când s-au văzut. Prima dată fusese la Camelia acasă.

Atunci, a doua oară au rămas la cafea, sus la Mall.

Telefonul sună, era Lavinia.

(Va urma)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *