Talentul uriaş al Cătălinei Sima a salvat o piesă slabă, scrisă simplist şi cu prea multe clişee

Din păcate acesta este adevărul, sâmbătâ seara am asistat până la înteţirea ploii la una din piesele scrise de Mircea M. Ionescu, fost cronicar sportiv, care s-a încumetat să facă teatru.

Poate că alte piese ale sale sunt reuşite, însă cea prezentată la Râmnicu Vâlcea „Valoroasa actriţă fără teatru” este una care repetă clasicele motive ale tranziţiei, ale condiţiei actorului rămas şomer, al românismului care nu piere deşi este supus unui iovism economic.

Un fel de cuplete nouăzeciste scrise pentru searbădele scenete ale lui Nae Lăzărescu şi Vasile Moraru.

O piesă provincială care nu atrage, nu e de waw! cam aşa se traduce piesa de la Râmnicu Vâlcea, o piesă monolog, pusă în scenă de Arielul vâlcean.

Numai că, inspiraţia regizorului a fost una providenţială, de a opta ca unicul actor care să joace pe o vreme câinească, să fie Cătălina Sima.

Cătălina este de departe una din cele mai reuşite combinaţii de actor din Vâlcea şi sunt convins că din România, Femeie totală pe scenă şi divă şi bordel, şi doamnă şi derbedeu şi zeiţă şi păgână. . Pentru că Sima ştie să fie orice, să joace orice, să placă, să te încânte, să spargă marginile plate a oricârei piese de teatru, indiferent cât de mediocră ar fi redactată..

Cătălina a fost olimpiană şi a dilatat cubul închis al unei piese mărunte şi a făcut ca prin jocul ei, să remodeleze totul., să nu fie un spleen, să coloreze un tablou mat.

Cătălina a ştiut să multimplice personajele, a ştiut să plângă, să râdă, să facă amor, o scenă absolut de poezie bacoviană, un dans carnal, pe o ploaie care se înteţise în parcul Zăvoi, un act plin de nuditate, un viol orgiastic, vulgar dar apoteotic dansat. Deşi era transpunerea unui compromis social, o prostituare pentru cultură,

Cătălina Sima a făcut spectacol, a demonstrat că actorii Arielului ştiu să modifice scrieri banale, coli subţiri, în foiletoane de scenă, să dea culoare şi formă, chiar şi unui amatorism scriitoricesc.

Nu ştiu dacă piesa a continuat, pentru că după trei sferturi, cred, ploaia a fost cea care a stopat descărcarea de pe scenă. Oprind pesemne o piesă previzibilă, un monolog care nu saltă nimic. Talentul Cătălinei Sima nu putea să rescrie esenţa dar a anulat măcar plictisul care părea iminent.

Jumătate din replici sunt convins că au fost completate de regie şi de actriţă, dialogul deshis, ironiile directe, cu tuşee bine ţintite, rostite absolut superb într-un dialect de cartier, au scos.-o în evidenţă pe actriţa noastră.

Bravo Cătălina, bravo Alin, aţi reuşit să luaţi un text mutilat de banal şi să-l ambalaţi într-o piesă de teatru consumabilă. Bravo Gabi pentru că ai ales doi oameni să refacă şi să anuleze un eşec care părea iminent.

Cam asta s-a întâmplat sâmbătă seara, pe scena din aer liber din parcul Zăvoi.

Liviu POPESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *