Iulică Păunoiu a plecat SUS să scrie poezie sfinţilor, fără să mă anunţe

1992. Seară de vară la Popeştii de Vâlcea. Discoteca de la deal, cum i se mai spunea. La Căminul Cultural, unde până în 1989, mergeam duminica la filmele lui Sergiu Nicolaescu, „Ziua Z”, „Noi cei din Linia Întâi”, când Dorel al lui Sasu s-a speriat de tancuri şi a strigat sărind de pe scaun: „Ţân-te tăticule că mă omoară!”. Când […]

» Read more