A fost odată, în viața mea, 15 iunie 1980 și ceva…

Da, era ultima zi de școală, prima de vacanță. De fapt nici nu mai conta acea ultimă zi. Era anul ca și dus. Eram în gimnaziu și gata. Începeau două luni de paradis. Tremuram de emoție. Vedeam cum mi se adună lucrurile de prin casă. Mi se făcea bagajul. Pantaloni scurți, tricouri, teniși. Traista în mână și împachetat fedeleș, cu […]

» Read more

„Haide, sus, că trecem podul peste Dunăre!”, aşa ne trezea tata, la 5 dimineaţa

Şi în acel răsărit vag de soare, vedeam minunea inginereasca atât asta de la Borcea cât şi pe aceea de la Cernavodă, din acceleratul special, care pleca de la Râmnic seara ca să ajungă dimineaţa, la marea…copilăriei mele. Mirosul de mare îl aveam în nări, încă din aprilie, când mama, lua prin sindicat UGSR (Uniunea Gloabelor Socialiste din România, citat […]

» Read more

Prima ninsoare nu s-a oprit niciodată acolo, pe uliţa copilăriei mele…

Privesc cu ochii adultului prima zăpadă a iernii ce va să vie. Răpit de societatea de consum, fac planuri de împodobit casa… Mă uit însă departe în timp, spre uliţa mea, împodobită cu copiii care ieşeau în ţipete de bucurie, într-un iureş care exploda cu prima ninsoare ce cădea din cerurile satului meu frumos. Dormind iarna la „maşină”, cum se  […]

» Read more

Din când în când, Îngerii Copilăriei ne pun câte un film..ca să nu îmbătrânim vreodată

După 15 august începea dezastrul, un chin, o angoasă se înfiripa în inima ţâncului de vacanţă, asta odată ce Luncavăţul sfânt îşi răcea apele de la munte şi nu te mai puteai apropia de el. Doar babele mergeau cu căruţul şi vana să spele rufele şi gâştele făceau zgomotul de fond dincolo de Zăvoi. Se termina vacanţa. Urma de fapt […]

» Read more