Da, era ultima zi de școală, prima de vacanță. De fapt nici nu mai conta acea ultimă zi. Era anul ca și dus. Eram în gimnaziu și gata. Începeau două luni de paradis. Tremuram de emoție. Vedeam cum mi se adună lucrurile de prin casă. Mi se făcea bagajul. Pantaloni scurți, tricouri, teniși. Traista în mână și împachetat fedeleș, cu […]
» Read more
Şi în acel răsărit vag de soare, vedeam minunea inginereasca atât asta de la Borcea cât şi pe aceea de la Cernavodă, din acceleratul special, care pleca de la Râmnic seara ca să ajungă dimineaţa, la marea…copilăriei mele. Mirosul de mare îl aveam în nări, încă din aprilie, când mama, lua prin sindicat UGSR (Uniunea Gloabelor Socialiste din România, citat […]
» Read more
Privesc cu ochii adultului prima zăpadă a iernii ce va să vie. Răpit de societatea de consum, fac planuri de împodobit casa… Mă uit însă departe în timp, spre uliţa mea, împodobită cu copiii care ieşeau în ţipete de bucurie, într-un iureş care exploda cu prima ninsoare ce cădea din cerurile satului meu frumos. Dormind iarna la „maşină”, cum se […]
» Read more
După 15 august începea dezastrul, un chin, o angoasă se înfiripa în inima ţâncului de vacanţă, asta odată ce Luncavăţul sfânt îşi răcea apele de la munte şi nu te mai puteai apropia de el. Doar babele mergeau cu căruţul şi vana să spele rufele şi gâştele făceau zgomotul de fond dincolo de Zăvoi. Se termina vacanţa. Urma de fapt […]
» Read more
Nu am cum să descriu în cuvinte, e mult prea multă substanţă dincolo de litere, de tristeţe şi de împăcare. Este povestea celui mai frumos deceniu de viaţă, metafizic vorbind, dăruit cu nesaţ celor mai frumoşi copii născuţi prin anii ’70 şi evoluaţi în anii ’80 în satele României ceauşiste, dar splendide ca vieţuire. M-am născut direct în copilărie, cu […]
» Read more
Nu am cum să uit vreodată această frumoasă poveste a Obrejeniei, aşa cum i se spune la mine la ţară, undeva pe malul Luncavăţului, în Popeştii Vâlcii. Dar nu Popeştii sunt cei mai importanţi aici, ci Lădeştiul! Pentru copilul de 8 ani, un ţânc care bătea toată ziua de vară gârla cu mrene, Lădeştiul era ceva ca o Mecca. Adică […]
» Read more
