Suntem pe locul 9 la nivel național în turism dar fără o strategie completă, nu vom avansa în clasament!
Potrivit datelor pe luna iunie, prima lună de vară, Vâlcea se situează pe locul 9, la nivel național în turism, oferta montană, balneară a județului fiind una decisivă în a ne plasa în acest clasament, al elitelor, al județelor care generează turism. Suntem într-un clasament alături de Cluj, Bihor, Sibiu, Brașov, Prahova, Suceava. Nu trecem Constanța pentru că acolo turismul este unul sezonier.
Turismul vâlcean este așadar unul interesant pentru români, străinii care vin în Vâlcea sunt doar 3% din totalul vizitatorilor, cei mai puțini din cele 10 județe dar pare că Vâlcea a dat cu capul de tavan aici. Fiecare localitate cu potențialul turistic se dezvoltă în mare parte autonom, cu mici excepții, avem celule turistice, nu un întreg organism. Festivalul de la Brezoi a reușit să realizeze un parteneriat mutual între Brezoi, Mălaia și Căciulata, la nivel de cazări dar este prea puțin. Până când toate localitățile generatoare de turism nu vor face parte din același angrenaj, Vâlcea nu poate spera mai mult. Până când nu va exista un parteneriat de iarnă, de exemplu între Voineasa și Căciulata, astfel încât schiorii de la pârtie să se cazeze la Călimănești și să facă seara o baie în apă termală (pentru asta fiind nevoie de curse regulate de autobuz), până când stațiunile balneare nu vor fi legate concentric de Râmnicu Vâlcea, nu putem dezvolta un turism total.
Chiar și între stațiunile balneare există discrepanțe mari, dacă la Călimănești avem 20.000 de turiști pe lună, la Olănești, numărul lor este 6000 iar la Govora de 3000. Deci nu există o uniformitate. Asta se traduce prin faptul că oamenii aleg din start o singură stațiune, cea preferată, lipsa unor legături cu celelalte, îi forțează să aibă o opțiune singulară.
Apoi, în afara Voinesei care are ofertă de iarnă-vară, celelalte stațiuni nebalneare, nu sar de 1000 de turiști lunar între septembrie – aprilie. Turistul nu vine în masă să admire o mănăstire sau să învărtă la roata olarului. Dacă nu are distracție, călărie, jocuri, sport, agrement, aventură, safari, via ferata, festivaluri. Dacă nu are un geoparc marcat pe harta lumii.
Ca o paranteză Vâlcea nu există, din păcate, turistic, pe harta lumii. În România, chiar dacă Vâlcea nu se promovează la Botoșani, din vorbă în vorbă, românul din Dorohoi a aflat el de băile termale de la Călimănești. Dar dincolo de graniță, Vâlcea nu există. De doi ani, festivalul de la Brezoi, un eveniment internațional, de nișă însă, are o vizibilitate pe paginile de gen dar în rest nimic. Mai există un circuit închis, al turismului corporatist sau cinegetic, în acest sens, avem exemple – Costești, Măciuca, Măldărești dar asta pentru că proprietarii de acolo au propriul lor marketing și grupul țintă din exterior căruia i se adresează. De aceea, la Măciuca, turismul are o constantă medie de 500 de vizitatori lunar iar la Măldărești nu scade sub 250 iar hanul din Costești ține localitatea pe harta turistică.
Mai mult, din cele 10 localități viticole din Vâlcea (uriaș potențial, cel mai mare areal geografic administrativ din România), doar două, Drăgășani și Prundeni există turistic. Să ne imaginăm ce ar fi însemnat 10 localități turistice pe sectorul viticol! Ca să nu mai spunem că nu avem deloc turism piscicol, cu toate că al treilea râu din România traversează județul de nord la sud, creând 8 zone deltaice, traversând 20 de localități. Aici este zero dezvoltare turistică. (singură ciorbă de pește în județul Vâlcea se poate servi într-o cârciumă de măna a doua, din Râmnicu Vâlcea).
Deci ce este de făcut? Legarea turistică a stațiunilor vâlcene, sprijin pentru accederea spre atestatul de stațiune turistică pentru încă cel puțin 20, crearea de arii turistice, sprijin pentru delimitarea unor parcuri, situri, geoparcuri, stimularea turismului domestic, al camerelor țărănești din casele tradiționale, al rețetelor culinare, un circuit al stânelor, un transport public în comun, identificarea de evenimente de toamnă-primăvară. Crearea unei Asociații a proprietarilor de structuri hoteliere, astfel încât cei peste 500 de administratori să stea la aceeași masă cu autoritățile județene și locale și să creioneze o strategie coerentă pentru viitor. Pentru că se poate întâmpla și altceva: Nu doar o stagnare a turismului vâlcean ci și o scădere.
Vâlcea atrage un turism aflat din zona Clasei de Mijloc înspre jos a turismului de masă. Cu cât clasa de mijloc progresează financiar, mai tentant va fi un city-break la Viena decât un sejur la Vâlcea. Cazul Mamaia spune totul. De doi ani nu-și mai atinge limitele pentru că românii cu resurse preferă Kos sau Santorini decât 5 zile la Mamaia.
Liviu POPESCU
