Sunt zece obiective turistice pe care obligatoriu trebuie să le vizitezi la Ocnele Mari
A fost cetatea dacilor buri, un pic mai rebeli decât dacii lui Decebal de dinsus de Carpaţi. Pentru că daci buri aveau sarea şi ştiau să facă negoţ. Apoi a fost locul unde romanii beau vin, dansau când luau leafa şi jucau tot felul de alte jocuri, aşa cum fac minerii. O lume pestriţă a Buridavei, cu unii cu bani, cu mineri, cu pleavă, cu fete libere de prejudecăţi, o lume veche de când lumea şi apoi a Ocnelor. Pentru că da, despre Ocne e vorba, cel mai vechi oraş de prin judeţ care a cunoscut istoria mai bine decât ne-o predau nouă ochelariştii cu catalog.
Ocnele au fost pe rând oraş minier antic, oraş minier roman, loc de osândă în evul mediu, loc de răzmeriţe ale ocnaşilor terminate cu gloanţe de muschetă. Loc unde vremelnicii domnitori au ridicat biserici, printre care şi Radu de la Afumaţi.
Ocnele Mari a fost micul orăşel aflat la marginea de vest a Râmnicului, un mic corpuscul, dar cu mai multă istorie şi frământări decât tot municipiul vedetă.
Ocnele au fost gazda morbidă a lui Arsenie Boca, Petre Ţuţea şi Vasile Militaru în anii 50, atunci când securitatea se gândea ca fenomenul „academic” de la Piteşti să-l exporte şi aici. Ocnele au însemnat apoi baza industriei chimice de la Vâlcea. Ocnele au fost ştrandul cu parfum de epocă unde familia de români proletari mergea la băi. Ocnele au fost prăbuşirile din anii 2000 şi apoi subiect din nou de primă pagină prin 2009.
1. Evantaiul din Ocnele Mari, subiectul unei cărți de spionaj românesc. Una din cărțile de ficțiune policier care are acțiunea în Ocnele Mari este ”Enigma de la Râpa Corbilor”, scrisă de Mihail Modoeanu. Puțină lume știe că Râpa Corbilor este în realitate o formațiune calcaroasă, sub formă de Evantai, numele pe care îl poartă în prezent. O bogatie a orașului o reprezinta tuful calcaros dacitic.
“Epicentrul” zacamintelor de tuf si locul cel mai cunoscut este Râpa Evantai sau Rapa Corbilor. Râpa are 80 de metri înălțime, are o formă dreptunghiulară şi conservă un microrelief spectaculos specific dezvoltării sale pe acest tip de roci. Dimensiunile râpei sunt de 200 de metri lungime si 150 de metri lățime, fiind limitată din toate părțile de pădure.
2. Cetatea Buridava, locul de naștere al primului rege dac – Burebista.
Cetatea Buridava este cea mai veche din judeţul Vâlcea având peste 2000 de ani de existenţă. Aceasta a fost construită de dacii buri, care lucrau în minele de sare din zonă. Ulterior cuceririi romane, a fost construită o nouă cetate cu acelaşi numele Buridava romană, la 4 kilometri, pe locul actualului municipiului Râmnicu Vâlcea.
Noua cetate, cea din Stolniceni (sudul Râmnicu Vâlcea) număra aproximativ 10.oo0 de locuitori, număr extrem de mare în acea perioadă, avea un amfiteatru uriaş şi port la râul Olt, de unde se transporta sarea în Imperiul Roman.
3. Cel mai mare parc de aventură.
Un parc care va fi finalizat în această primăvară, fiind unul dintre cele mai frumoase din regiunea Olteniei, cu 4 trasee, de dificultăți diferite, care vor traversa și un lac, prin tiroliene, un parc de aproximativ 2 hectare. Acest parc este amplasat în vecinătatea ștrandului Ocnele Mari și va fi o nouă atracție pentru viitorul sezon estival.
izvorăşte din adâncuri. La câţiva kilometrii distanţă de ştrandul de la Ocnele Mari. Calităţile terapeutice ale apei sărate şi salina din oraş atrag ca un magnet turiştii. Ștrandul se află pe gura unei foste mine de sare cu adâncimea de peste 80 de metri.6. Ștrandul Ocnița este situat la 2,2 Km de Ocnele Mari și vă pune dispoziție două bazine cu apă sărată, un bazin cu nămol sapropelic, restaurant cu terasă și camping cu căsuțe pentru odihnă. Pentru plajă aveți la dispoziție sezlonguri cu umbrele și baldachine, amplasate pe zona de nisip. Strandurile cu apă sărată de la Ocnița şi nămolul sapropelic sunt un adevărat miracol pentru sănătatea adulţilor, cât şi a copiilor şi a vârstnicilor.
7. Biserica lui Radu de la Afumați, Cea mai frumoasă biserică veche din Vâlcea, renpscută din propria cenușă. biserica de suflet a istoriei, a renăscut din propria cenușă sau, mai corect spus, din propriile ruine. Și asta, grație fondurilor
europene. Biserica Adormirea Maicii Domnului din Ocnele Mari a fost construită în prima jumătate a secolului al XVI-lea, potrivit tradiţiei, de către Radu de la Afumaţi (1522-1523; 1524-1529), viteazul voievod muntean care a purtat nu mai puţin de douăzeci de războaie şi i-a învins, în mai multe rânduri, pe turci. Până la izbucnirea Primului Război Mondial, în zonă încă se mai vedea o casă de forma unei cule olteneşti, pe care localnicii o atribuiau domnitorului.
8. Un fag secular care are o scorbură încăpătoare. Legenda spune că aici s-ar fi ascns haiducul Miu, de unde şi numele copacului. Miu Haiducu, fiul unui pandur din oastea lui Tudor Vladimirescu, iesea la pradat in targurile de la Horezu, Muiereasca sau la Crasma lui 
Ilie Chioru, iar dupa fiecare lovitura se refugia in zona Ocnelor Mari, unde se ascundea in scorbura unui fag batran dintr-o padure aflata in zona. Legenda se pastreaza si astazi orice localnic iti poate arat drumul spre Fagul Miului- care inca exista, drumul pana la el fiind o adevarata incantare.
9. Mănăstirea ctitorită de singura regină a Țării Românești, din Evul Mediui. Nu multe au fost reginele care au condus Ţara Românească în perioada frământată a Evului Mediu. Dar una se face cunoscută prin rolul ei scurt, dar important în istorie. Este vorba de italianca Ecaterina Salvaresso. Ecaterina face parte dintr-o familie de catolici italieni foarte influentă la Poarta Otomană. Pe lângă educaţia de acasă, Ecaterina era cunoscută pentru diplomaţie sau, cum s-ar spune astăzi, ştia foarte bine geostrategie. La Constantinopol, l-a cunoscut pe Alexandru Mircea din neamul Drăculeştilor şi se căsătoreşte cu acesta. Alexandru Mircea era exilat la Constantinopol, în urma unui conflict fratricid.
Cei doi s-au căsătorit în 1558, la Pera. Ecaterina Salvaresso, după cum am menţionat, era de origine italiană și provenea dintr-o familie catolică. Boierii valahi i-au impus lui Alexandru Mircea, drept condiţie pentru a ajunge pe tron, ca Ecaterina să treacă la ortodoxie. Soţia domnitorului acceptă asta, mai mult, ca drept dovadă pentru noua confesiune pe care o îmbrăţişează, construieşte, la Ocnele Mari, una din cele mai frumoase mănăstiri de la acea vreme din Ţara Românească: Mănăstirea Slătioarele, cu hramul Sfântul Nicolae, lăcaş de cult pentru maici, lăcaş care rezistă peste 300 de ani.
10. Salina Ocnele Mari Mina turistică Ocnele Mari este situată în localitatea cu acelaşi nume, la 8 km de Râmnicu Vâlcea, într-o zonă pitorească (aproape de Valea Oltului), cu tradiţie în turism balnear (Caciulata, Olăneşti, Călimăneşti) şi turism cu caracter religios (mănăstirea Cozia).
Unul din orizonturile în care exploatarea s-a încheiat a fost deschis publicului şi transformat în zonă turistică din anul 2009, accesul vizitatorilor fiind asigurat prin transportul cu microbuze de la suprafaţă până în interiorul salinei. Microbuzul care transportă turiştii în subteran circulă la un interval de 30 minute. Microbuzul are locul de plecare şi sosire în incinta salinei din Ocnele Mari, loc amenajat special pentru turişti. Timp de mers al microbuzului din incinta salinei până la punctul turistic este de 10 minute.
În interiorul salinei microclimatul este constant, temperatura fiind de cca. 13-15º C, iar umiditatea aerului este de aproximativ 50%.
Salina Ocnele Mari ofera condiţii optime pentru relaxare, agrement şi tratament: terenuri de volei, baschet, fotbal, tenis, biliard, minicarting. Pentru copii sunt amenajate spaţii de joacă dotate cu leagăne, tobogane şi balansoare
În salină există amenajată o sală pentru organizare de evenimente, restaurant şi cramă, un magazin de souveniruri şi un magazin de băuturi racoritoare şi fast-food.
În interiorul bazei turistice sunt amenajate spaţii pentru relaxare şi gimnastică, pentru a spori efectele terapeutice. De asemenea, în salina Ocnele Mari există o biserică ce poartă hramul Sfânta Varvara şi Sfântul Gheorghe.
