Sunt convins că Emilian Frâncu şi-ar dori să dea timpul înapoi cu cel puţin 10 ani
Nu am scris imediat după lansarea cărţii lui Emilian Frâncu, fost deputat şi senator în Parlamentul României şi fost primar al Râmnicului, pentru o scurtă perioadă.
Pentru că am vrut măcar să o citesc, chiar dacă şi prefaţă şi postfaţa, ambele scrise de 2 jurnalişti autentici ai Vâlcii (Gheorghe Smeoreanu şi Silviu Popescu) erau mai mult decât cuprinzătoare.
Bun, am citit-o şi pot concluziona că am în faţă un studiu absolut corect, coerent şi din păcate foarte realist. Nu sunt exeget de astfel de opere, ci doar un consumator de lectură, regulat, pentru că eu cred că toată viaţa avem obligaţia de citi tot ce apare, evident într-o secventă terapeutică de calitate.
Scrierea domnului Emilian Frâncu însă mă întristează. Şi nu prin fondul abordat ci prin fondul persoanei care a redactat acest volum despre presă. Pentru că nu sunt un diplomat şi în rândurile de mai jos, mă simt nevoit să fiu foarte franc şi cu riscul de a supăra, voi spune următoarele.
Îmi pare rău de Emilian Frâncu. Mă număr printre cei care l-au sfătuit în 2012 să lase dracu orgoliile şi dorinţele de a deveni primar al Râmnicului şi să rămână acolo unde este. Pentru că despre Emilian Frâncu, numai cine e doar bolnav de răutate, poate afirma orice altceva, însă din punctul meu de vedere, el este un erudit. Un om care a citit, care se informează şi care ar fi putut face orice în viaţă. Din păcate s-a mulat peste acest oraş, cubic, a fost tributar unor probabil traume adolescentine şi s-a malformat imediat după 1990.
Da, este un personaj obositor, are un verbiaj agasant, de parcă mereu vrea validare. Deşi niciodată nu a avut nevoie, pentru că aşa cum am spus, Frâncu nu e prost, e un om inteligent şi cu o plajă uriaşă de informaţie. Numai că a greşit. A greşit fundamental în abordarea vieţii. În anii 90 s-a aruncat în privat şi bravo lui, a fost printre pionierii televiziunii vâlcene. Să nu uităm că o parte din persoanjele presei locale – Valeria Tănase, Daniela Ştefănescu, Marielen Popa, Mariana Sima, jurnaliști consacrați ai mediei locale, provin din această școală. Numai că şi aici, Emilian Frâncu a greşit. A pornit un lucru cu intenţie bună dar tarele „(de)formării” lui l-au învins
Da, Emilian Frâncu a devenit un personaj balcanic, nu sunt psihanalist să caut acum cauze, dar derapajul balcanic al unui om cu un potenţial uriaş, care ar fi putut genera o „intelighenţie” a Râmnicului, l-a compromis total pe Emilian Frâncu.
În prezent, după eşecul de la primăria Râmnicului (caz de corupţie, penitenţă), Emilian Frâncu este la capătul, la apusul vieţii sale politice dar nu cred că ştie, că are o mare şansă pentru a se redefini. Nu politic. Aici nu mai are nicio şansă. I-o spun eu categoric, ca un sfat, Frâncu nu mai are ce căuta în viaţa publică politică. Nu-l va vota nimeni, cu atât mai mult noul tip de electorat şi nici măcar şansă unui consilier local nu o are.
Citind cartea lui însă, pot spune că Frâncu are o şansă. O şansă de a deveni un înţelept al urbei, fie prin profesorat, dacă Vâlcea va avea vreodată vreo universitate de stat, Emilian Frâncu ar putea fi un foarte bun dascăl, de exemplu. Despre orice. Frâncu poate construi acum o altă secevenţă a vieţii sale. Resetând-o pe cea pe care a avut-o. Este precum păcătosul care se poate mântui, prin a oferi altceva cetăţii.
Lucrurile sunt ireversibile, greşelile fatale ale lui Emilian Frâncu sunt insurmontabile iar el trebuie să formeze altceva. Are un suport social, lansarea dumnealui a arătat că nu este singur şi că în cercul de oameni pe care l-a avut, este respectat şi plăcut. De aceea Frâncu poate face o reconversie social-culturală. Numai să vrea şi să-i dispară din cap, iufele politice. Altfel va pierde de tot această şansă.
Da, e o carte bună, studiul despre presă, o carte scrisă extrem de echilibrat, foarte complexă şi este un prim pas pentru Emilian Frâncu de a reintra în viaţa cetăţii dar nu aşa cum crede/vrea el.
Este un personaj complet mort politic dar poate învia ca reper social-cultural. Trebuie însă să găsească soluţia şi calea de a reseta 90% din toată viaţa proprie. Are resurse? Asta doar dumnealui ştie.
Liviu POPESCU