Sulina, iubita mea, a ta, a noastră, a tuturor, se scaldă goală și la răsărit și la apus

De la peste 500 de km distanță, de sub munte, venim cu o declarație de dragoste. Pentru că o iubim, acolo ne simțim alți oameni, altă emoție, altă viață. Alt timp. Vâlcenii care iubesc Sulina. Și nu doar. Cred că suntem în toată România, unii oameni care avem un semn din naștere. E și pe inimă, e pe suflet tatuat. E ca o mică bobină una care începe să tremure când ajungem la Sulina.

Am simțit și am vorbit cu cei ca mine. Cum se trece Dunarea în Dobrogea, se aprind toate ledurile sufletului, pielea ni se schimbă, părul ia altă formă, avem un tremur în glas, în voce. Nu mai suntem cei de dinainte. Inima crește, preia toată matricea, tot corpul și ardem.

Suntem în flăcări, chemați, de zeitatea de malul mării. Nu vedem decât ape, sălcii, trestie, egrete, nuferi. Suntem într-o transă, o foame disperată de deltă, de marea deltei. de Sulina. Deja o vedem, chiar dacă suntem la Hârșova, Măcin, Isaccea, Brăila…mirajul Sulinei este. Orașul cu trei faruri, cu 6 străzi, cu povestea cimitirului, cu ape și mare, cu Dunăre, cu Musora, cu luminile ei…Sulina este microbul adânc înfipt, ca un glonte de argint, stă în coloană, urcă prin artere cu pulbere magică.

Sulina este miununată. Este cel mai frumos colț de Românie și de Europă. La marginea lumii știute, vorbite, nevorbite, șoptite. Nevisate, nedansate, necântate până când valurile serii îi dau vis, dans și muzică. Sulina mișcă precum o tătăroaică din șoldurile valurilor, cutremurând bărcile în baltă. Ca o rusoaică cu sânii dezgoliți mușcă și râde din fiecare lacrimă sărată a mării. O lipoveancă care dansează goală printre caii Letei. Asta e Sulina.

De 100 de ani, de 500. Acum 1000 Sulina era pe fundul mării. De acolo a scos-o Dunărea la suprafața. Sulina era o sirenă, o comoară pusă de Dumnezeu atunci când a făcut lumea. Așa a găsit-o Dunărea și a eliberat-o din mare, așezând-o în calea mea, a vieții și a nemuririi.

Este apus și răsărit. Film mut și film rostit. Pirați și domni. Femei și târfe minunate, prinți și știrbi, vapoare și epave. Sulina este puntea care ne unește pe noi, toți otrăviții lumii. Cu otrava Sulinei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *