Stroeştiul, localitatea din Depresiunea Horezu cu un trecut fascinant dar care priveşte spre viitor

Sub Măgura, pe valea Cernei, acolo unde munţii lasă loc frumosului podiş getic să preia conducerea, în Depresiunea Horezului, întâlnim un frumos nod de relaxare, o comună  prinsă de mesteceni, una care încet se identifică cu un mic pol regional, punct de intersecţii pe Subcarpatica, drum care leagă Oltenia de jos cu Oltenia de sub Munte.

Stroeşti, localitatea de unde drumurile  pleacă spre Horezu, spre Mateeşti, spre Cernişoara, spre Copăceni, un pastel variat care uneşte curcubee, atunci când dealurile cu meri şi pruni sunt udate de ploile verii, localitatea unde cireşii dau cele mai mari fructe din tot judeţul, unde sunt cele mai multe firme de construcţii nou înfiinţate, unde sfatul de dimineaţă al bătrânilor din centrul civic decide  drumul de viitor al comunei.

Târgul din Stroeşti este locul unde veteranii şi tinerii discută despre viitorul acestei aşezări. Ce ar trebui făcut. Unii spun că ar trebui industrie, alţii că vor zootehnie, alţii spun că industria agricolă ar fi de bun augur. Se mai spune şi că turismul ar putea să fie un concept aici, la poalele Măgurei.

Agro-turismul are ca argument faptul că tăiată abrupt de râul Cerna, exact acolo unde Subcarpaţii moi se plimbă de la vârf la poale, aici, cineva, poate primul Creator de vieţi omeneşti, a dat sufletului un loc de relaxare.

Când intri în Stroeşti, te surprinde cochetăria străzilor, cu flori mari, roşii, de vară, cu mesteceni princiari, dar cel mai mult te uimeşte cum dealurile care, de departe, păreau ca zidurile de înalte, de la jumătate în jos au pus terase, pe unde se cocoaţă, ca o turmă de mioare, casele de munte, cu etaj şi cu multă vie şi cu oameni frumoşi la suflet.

Toma Ciolacu este în târg, alături de oameni şi spune că mai întâi infrastructură de drumuri, utilităţile, pentru că nimeni nu vine să investească aici nici în turism nici în industrie dacă nu are asfalt, apă, canal, curent.

„După ce vom avea toate acestea, putem să gândim strategii. Normal că zootenia şi pomicultură sunt aici o tradiţie. Apicultura este extrem de importantă. Salutăm şi faptul că tinerii au început să vină în ţară şi pun de o mică afacere, faptul că există din ce în ce mai mulţi oameni care intră în câmpul muncii. Capitalul social şi capitalul pe care ni l-a dat natura sunt fundamentale, trebuie să vedem cum le punem la muncă să producă”, spune Tavi Ciolacu.

În târgul din Stroeşti vin şi bătrânii şi tinerii. Toţi sunt preocupţai de viitor. Unii sunt pesimişti dar există şi unii care spun că se poate, că lucrurile s-au urnit. Şi asta se vede după case. Cele noi, frumoase, copii care s-au născut, familii tinere, deci avem viitor.

AP