Stoeneştii Vâlcii – crâmpei din România frumoasă

Nu e departe de Râmnicu Vâlcea, dar una dintre cele mai stranii poveşti, cu un farmec montan aparte, unde mirosul de salcâm se combină cu cel de brad, te atinge pe firul Govorei, la Stoeneşti.

Comuna care are munte, are un râu cuminte, cu iz de legendă, are mănăstiri prinse de păduri, are cea mai mare suprafaţă pomicolă din judeţ, această comună este Stoeneştiul. Nu, nu e nimic neadevărat aici. Iar drumurile din Stoeneşti sunt sus, pe piscuri. Este o beţie a altitudinilor, dacă ajungi pe culmi, ai impresia că drumul acum te duce spre vale, dar imediat te urcă şi te ascunde printre fagi şi brazi. Târziu, ca după o vâltoare de apă de munte, ajungi într-una din cele 89 de minuni ale Vâlcii.

Ca o picanterie a istoriei, în Stoeneşti a avut loc cel mai lung proces – este procesul ţăranilor care lucrau la Ocnele de sare, proces început în 1530 şi care se termină abia la 1633, un proces lung de 80 de ani, împotriva boierului Chirca şi a familiei sale. Îndărătnicia acestui neam ne duce cu gândul la stoeneştenii care s-au dus voluntari pe front în Marele Război şi, apoi, s-au luptat cu activiştii colectivizării. De altfel, în frumosul şi cochetul centru civic al Stoeneştiului, primăria a construit un parc şi un monument dedicat acestor eroi.

Sunt de respectat aceşti localnici. Uitându-te la ei, simţi o dârzenie, o uitătură atentă, de parcă nu ai cum „să te făleşti cu neadevăruri aici. Nu îi poţi duce. Pe cei din Stoeneşti nu i-a învins destinul, ei au învins sorţii, ei au gândit propria lor lume aici, retraşi dinspre valea Govorei spre vârf”.

Drumeţul care merge spre Horezu este obligat să facă dreapta spre Stoeneşti, pentru a intra într-o lume de vis. Iar dacă o face, este musai să încerce drumul spre Măglaşi, care acum este în lucru. De ce? Pentru bijuteria Jgheaburi. Este un schit de patrimoniu, care, în liniştea pădurii de fag, scrie singur psalmii şi, uneori, mai vorbeşte cu Dumnezeu.

„Agroturism, pomicultură şi multă istorie. Aici e linişte, aici muntele se îmbină cu dealurile înalte. Aerul are aromă atunci când îl respiri. E frumos aici, la noi, la Stoeneşti”, spune Gheorghe Dumbravă, edilul paradisului aflat la doar 20 de kilometri de Râmnic.

Dacă te plimbi prin pădurile din Stoeneşti, îţi vin în minte toate baladele şi doinele româneşti, toate cânturile haiduceşti, iar noaptea, stelele care se ascund printre ramurile de fag luminează poienile pe unde odată, pe vremuri, horele ţineau până în zori. Cred că aici este un crâmpei veritabil de România. Iar dacă Stoneştiul trebuia să aleagă un judeţ unde să se odihnească, nu putea alege decât Vâlcea, care, aşa cum am mai spus, este cel mai frumos din ţară.

Mihai IONESCU

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *